Anul 2211

           Peace!
           E anul 2211. Postez din Rai, avem Internet aici, dar cu restrictii. Am gasit in arhiva Google blogul stra-stra-stra bunicului meu Raul Rual (de/spre Romania) si nu pot sa nu vars o lacrima in semn de recunostinta pentru zbaterile lui de atunci, pentru curajul de a trai in acea vreme, pentru dorinta lui spre mai bine.
           Acum nu mai exista Romania. Ma uit spre Pamant si vad doar oameni imbracati in argintiu, perfect aliniati, aceeasi statura, aceleasi gesturi. Undeva, in centrul fostei Europa, un gard imens electrificat imprejmuieste o rezervatie plata, de pamant uscat. O dara de fum se ridica de la o tabara de tigani. In jurul lor, ramasitele poporului roman stau la coada sa primeasca portia zilnica de pastile ce asigura nutritia. Sunt toti batrani, nu mai au dreptul la urmasi. In fundal se aude de la megafoane invizibile un curs de limba engleza. Cand se da ora de stingere, cateva elicoptere survoleaza zona, sa se asigure ca toata lumea intra in culcusurile subterane.
          Ma gandesc la stra-bunicu', ar fi trebuit sa-l asculte atunci, dar oamenii erau rai in acele vremuri, si putinele lui cuvinte au ramas fara efect. Dar premonitia lui s-a adeverit si efectul acelei perioade e puternic.
         Salut cu aceasta ocazie prietenii mei de la cazane! Mai dati si voi un Like pe Facebook, intre doua focuri!