...si cam asa s-a stins hi5, uitat si parasit de lume intr-un colt de server, plin de praf si ruginit, ranit dupa o lupta scurta, nedreapta.
Se intampla rar sa mai imparta cate o moneda, sa mai dea cate un 5, doar cu cei care vin sa-si ia lucrurile ramase in lumea lui, doar cu cei care gresesc, din vechea obisnuinta, adresa. Cate nopti nedormite petrecute impreuna, ce exaltari, ce flirturi, ce incrucisari! Si totusi drumurile s-au despartit, l-am tradat pentru ceva mai bun, nefiindu-i macar recunoscatori pentru devotamentul lui de a ne tine impreuna, de a ne suporta si intelege pe toti...
Stiu ca mai avem un gram de suflet ne-updadat si ii putem face un priveghi cum se cuvine, intrand toti pentru ultima oara in conturi, dand 2-3 add-uri si un remove, citind un mesaj...
P.S. Regret hi5, a fost printre primii care m-au facut sa renunt la literatura si la spartul semintelor in fata blocului.
La spartul semintelor in fata blocului, am inteles, si foarte bine ca ai renuntat. Dar la literatura? De ce? Banuiesc ca numai la citit nu si la scris :P. Sau acum o sa spui ca nu faci literatura...dar tin sa te contrazic. Cat despre HI5, ei bine, e ca si cu casetele...am renuntat la ele pentru CD-uri si DVD-uri. Eu zic k e progres...
RăspundețiȘtergereziceam asa, ca eram excitati pe vremea lui Hi5, la fel cum am fost acum 25 de ani, cand a luat tata prima Dacie...
RăspundețiȘtergere