marți, 13 august 2013

Ardeleanul si bucuresteanul

             Ma suna un prieten din Ardeal, de la Cluj, roman adevarat. Partea lui din dialog o scriu cu bold.
             -Da?
             -No.
             -No... ce?
             -No... salut. Ce faci?
             -Bine, merg de la munca acasa. Tu?
             -Apoi...
             Tace. Ii aud respiratia rara in telefon. Astept, nimic. Intreb:
             -Apoi ce?
             -Apoi... aci la Cluj.
             -Ma suni cu o treaba?
             -Apoi... nu. Numa stau.
             -Bine. Esti bine?
             Nimic. Repet:
             -Esti bine? Alo? Alo?
             -No, da ce ai, ca am auzit, nu striga... stai un pic...
             Stau. Putin mai mult, il aud cum lucreaza ceva cu niste scule. Zice:
             -Ioi...
             ...
             -Auzi?
             -Da, ascult.
             -No...
             ...
             -No te mai sun io. 
             -Bine.
             -Da auzi?
             -Da...
             -Nu azi, maine poate. 
             Si a inchis.
           
           
             Ma suna un prieten de la Bucuresti, roman adevarat. La fel, partea lui cu bold.
             -Da?
             -Esti nebun!
             -De ce, m-au dat la stiri?
             -Ce faci frate, esti nebun?
             -Bine, uite, cu munca...
             -Ce munca, man, esti nebun? Ma lasi...
             -Cu ce ocazie?
             -Frate, esti nebun? Te-am inscris intr-o multinationala. Vine un baiat pe la tine sa-ti dea un card, esti nebun...
             -Ce multinationala?
             -Stai chill ca ma ocup eu de asta. Doar ma stii, esti nebun?
             -Pai, explica-mi...
              -Esti nebun, sunt la metrou, te pierd...
            
             Alti romani adevarati.
            

13 comentarii:

  1. Si dialogul tau cu un francez?:))
    S-apoi, no, esti nebun?:))

    RăspundețiȘtergere
  2. si..zici cà e bine acolo, no?! pài mai stai p'acolo dacà e bine, tu!

    Amicii tài, probabil au nevoie de un sfat sau altceva, si intre timp le-a pierit curajul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca scriai un dialog cu un francez poate intelegeam mai multe, desi nu vorbesc limba lui Napoleon.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai ca am prieteni si in Moldova, abia stept sa ma sune...

      Ștergere
  4. No, eu n-am înţeles partea cu ardeleanu'. Mai intru eu la tine pe blog, dar nu azi, poate mâine. No.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ha ! Ha ! Marecunosc total in postura bucuresteanului...zau, cred ca asta m-a si informat la un moment dat asa in viata, lucru de altfel confirmat si de cartea de fictiune cu titlul Nebunii Marilor Orase, de dl Gib Mihaiescu, daca nu ma insel (am sa verific) plus de studii ulterioare care confirma ca viata urbana poate predispune la o incidenta mai crescuta sau chiar gravitate sporita a unor diferite maladii mintale !!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca m-am gandit la tine!

      Ștergere
    2. Revin ca sa imi corectez eroarea, cartea Frumosii Nebuni ai Marilor Orase a fost scrisa de dl Fanus Neagu, 1932-2011, originar din jud Braila, fost director al Teatrului National, si membru al Academiei Romane. Acest roman a fost publicat in 1976, si a fost si ecranizat (pt TV) in 1998, in regia d-lui C-tin Dicu, si avand in distributie pe dl George Alexandru, dl Horatiu Malaele, si d-na Maia Morgenstern. Cartea a fost reedtata recent in 2011, de editura Litera.

      Scriitorul Gib Mihaescu, originar din dragasani, contemporan cu dl Cezar Petrescu, a decedat cand dl Fanus Neagu avea numai 3 ani, lao varsta destul de tanara, 41 de ani, de tuberculoza. Iata unul din romanele d-lui Mihaescu, pe gratis pe Internet, http://archive.org/stream/rusoaicabordeiul00miheuoft#page/n3/mode/2up

      Ștergere
  6. Si te-a mai sunat ardeleanul? Sau la el maine poate fi si peste 1 an?
    Eu le-as face cunostinta astora doi :))
    Cuvânta

    RăspundețiȘtergere