miercuri, 3 aprilie 2013

Influente asupra copiilor

             Eram ieri la garaj si imi schimbam cauciucurile de iarna cu cele de vara. Sper sa nu mai ninga.
             La un moment dat, harmalaie mare, niste copii de vreo 10 ani de la bloc au prins un alt copil de la alt bloc si-l inghesuiau intr-un colt, tragandu-l de haine si de urechi. Nu mi-a trebuit mult sa mi se faca mila, desi legea betoanelor e lege. Le-am strigat: Mai vitejilor, lasati-l in pace, ca voi sunteti 7 si el e singur. Ce s-a intamplat mai departe n-am sa-nteleg vreodata. Poate ca s-a intarit simtul proprietatii. Poate ca s-a inteles ca unde-s doi puterea creste. Poate ca eu, daca am plecat, (de cativa ani nu mai locuiesc acolo, sunt doar in trecere), nu mai am nici un drept. Oricum, copiii l-au lasat in pace pe oropsit, dar s-au intors inspre mine: Tu ce vrei, ma? Cine esti tu, ma? Ma doare-n ... de tine! Se indreptau toti inspre mine, inarmati cu bate si cu pietre si am avut sentimentul ca fac parte din povestea lui W. Golding, Imparatul mustelor. Situatia era hilara si am zambit. Eram inconjurat de 7 pusti, cu putin mai inalti decat rotile mele. Nu-mi era de mine, dar ma gandeam ca nu cumva sa scape vreunul vreo piatra in vreun geam la masina. M-am predat. Care-i seful?, le-am zis. Au aratat toti spre cel mai murdar dintre ei: John Cena! Si au inceput sa dea ture dupa masina si sa strige: Iesi afara, javra ordinara! Iesi afara, javra ordinara!

21 de comentarii:

  1. Ha ! Ha ! Si eu facut o data chestia asta, insa in cazul meu pustii pur si simplu au ramas nedumeriti si confuzi, efectiv nu stiau ce sa mai faca in continuare, parca uitasera ca trebuie sa dea cu ciomagul in cap cuiva, uitasera si de colegul lor, nu le venea nici sa dea in mine ca ma vedeau asa cu un aer oarecum de ET, total alien picat din luna si care era si imposibil sa existe in realitate...culmea e ca ca, in loc sa ma bucur de rezultatul bun pt societate, tot eu m-am simtit oarecum aiurea si ofensat la acea vreme ca de ce m-au vazut asa ca un soi de alien ! Adica mie s-ar fi parut normal sa reactioneze asa cum au reactionat in cazul tau, insa nu au reactionat asa, si mie asta nu imi place sa creada lumea ca sunt alien, si de aia, datorita unor experiente de genul asta, desi nu prea multe, dar oricum mi s-a intamplat de vreo 2 ori, in general evit sa ma angajez in vreo activitate civic educativa deosebita, si mai bine stau in banca mea si ii las pe toti sa-si dea cu ciomegele in cap si sa faca ce-o vrea, desi in sufletul meu ma simt vinovat ca stiu ca nu e bine ca nu promovez si eu SF-ul, care de fapt chiar poate fi chiar util asa per total pt omenire...numai ca nu vreau sa fiu eu ala care-l promoveaza, las' sa-l promoveze altii mai curajosi, si eu ma multumesc cu tragicomediile umane ceva mai realiste, care imi si ocupa timpul in mod mai placut decat sa-mi fac eu personal dileme morale sau ganduri din astea ca de ce par eu asa de alien si de pe dinafara pe unde se mai intampla sa aterizez sau sa poposesc si sa ma uit si prin jur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vorbim de copii de 10 ani, poate nici nu. Nu e cam devreme?

      Ștergere
    2. Pt ce sa fie devreme ? Pt ca sa-si dea copii unii altora in cap ? sau sa mai dea si la adulti daca ii enerveaza ? Nu ai pomenit tot tu de Imparatul mustelor ? Asa in general desigur nu interactionez eu cu prea multi copii, dar era vorba de o chestie exact ca si cazul tau pe strada, de fapt in cazul meu era intr-o sala de cinema unde asteptam sa inceapa filmul, nici nu eram singur eram cu altcineva (adult) si in fata mea erau niste pusti de vreo 10-12 ani care efectiv il luasera la bataie pe unul dintre ei ba era sa-l si stranga de gat la un moment dat, drept care eu nu am rezistat si m-am bagat sa le fac morala, la fel ca si tine, dar in cazul meu efectiv au ramas cu gura cascata, de parca nu auzisera asa ceva in viata lor, insa desigur asta e si pt ca eu nu stiu sa ma exprim in cuvinte foarte bine, plus ma intimidez daca e vorba sa mai comunic si cu copii, asa ca oi fi iesit total caraghis sau ciudat in ochii lor, de au uitat si de colegul ala pe care doreau sa-l distruga, dar nici macar nu au inceput sa fie agresivi sau obraznici cu mine, pur si simplu au ramas total confuzi...si dupa aia noroc ca a inceput filmul, dar eu nici nu am putut sa ma bucur de film, pt ca am stat tot timpul sa ma framant de ce or fi ramas acei copii confuzi cand m-am adresat eu lor, si de ce nu au fost obraznici cu mine, si daca nu cumva gresisem ca intervenisem, si de ce nu stiu eu sa ma exprim in cuvinte, etc.

      Ștergere
    3. Nu mai zic ca si ala cu care eram la film m-a intrebat dupa aia ca de ce m-am bagat, si mi-a zis ca am fost total deplasat si caraghios, drept care desigur eu mi-am facut probleme si mai mari la vremea aia, adica pur si simplu am receptat totul in mod imatur ca o critica la persoana, in loc ca un feed back constructiv fata de faptul ca eu, mai ales ca viitor posibil Dictator, trebuia sa-mi imbunatatesc aptitudinile de moralizator si educator public !

      Ștergere
    4. De atunci mi-am mai imbunatatit aptitudinile de educator moral fata de adulti, mai mult printr-o tinuta sobra decat prin cuvinte (asta in real life, ca on-line nu am cum sa demonstrez o tinuta sobra decat cu ajutorul a minim 20 de cuvinte per cm3 de gest sobru in 3-D sau de cm2 de material de vestimentatie sobra), insa pe copii ii las sa-si dea in cap cat vor unii altora, si efectiv plec de acolo ca sa nu mai vad ce se intampla, mai ales ca nu sunt nici copii mei, si ma consolez asa mai mult poate cu ideea ca ei sunt cei care se vor chinui sa ma intretina bugetar atunci cand voi fi pensionar, si e cazul ca intr-adevar sa "supravietuiasca" la un nivel functional activ cei mai agresiv-competitivi dintre ei, astfel incat sa pot beneficia eu de competitia dintre ei de mai tarziu...desi desigur ca din cand in cand mi se face mila de cate unul mai vulnerabil, insa consider asta un defect personal de empatie exagerata total biologic, care nu e vina mea, e vina de la mama Natura.

      Ștergere
    5. De exemplu, chiar recent citeam pe blogul lui Pandhoraa despre filmul documentar artistic The March of the Penguins, care arata cat de devotati sunt acesti pinguini Imperilai antarctici ca tati fata de puii lor, si totodata majoritatea monogami fata de mama copiilor lor (in mod serial per ciclu reproductiv anual), plus ff politicosi in ritualurile lor de imperechere destul de gratioase unul fata de celalalt, inclinandu-se asa in mod aristocratic unul in fata celuilalt inainte sa formeze un cuplu, plus se pare ca totusi masculii nu se angajeaza sa fure oua de la femele ca sa devina tati singuri asa din orgoliu personal cum fac de ex lebedele negre masculi din Australia, ci pur si simplu impart treburile casnice in mod egal, chiar sacrificial, uneori cu pinguinii femele.

      (va urma)

      Ștergere
    6. Pe de alta parte, tot relativ recent Muzeul de Istorie Naturala din Londra a dat publicitatii niste documente scrise pe la 1911-1912, care la acea vreme fusesera considerate ca fiind necorespunzatoare pt ochii publicului larg, scrise de un medic biolog (dr George Murray Levick) observator pe expeditia Terra Nova sub comanada dl Robert Falcon Scott, (cel care era in competitie cu Roald Amundsen sa ajunga primul la Polul Sud, dar care din pacate nu a fost el primul si a mai si decedat de frig si de foame, alaturi de alti 4, printre care si medicul/om de stiinte sef caruia nu-i ardea asa de mult de pinguini ci de oameni, dr Edward Wilson, in timpul acelei expeditii). Acel medic biolog care ramasese pe langa tarmul Antarcticii a stat sa observe acei pinguini de tip Adelie pe acolo, si a scris ff ingrijorat despre actele lor de "huliganism" si "depravitate morala" (chiar in aceste cuvinte), pe dansul frapandu-l in mod neplacut cum acesti pinguini nu erau prea gentili fata de puii lor mai vulnerabili sau albino, ostracizandu-i si gonindu-i si lasandu-i nemancati, in afara de faptul ca unii se angajau si in relatii necrofilice cu femele de pinguin decedate, in relatii sexuale neconsensuale, si unii chiar in relatii homosexuale.

      (va urma)

      Ștergere
    7. Eu personal stiu ca sunt om, nu pinguin, (desi papagal mi-au mi zis unii ca as putea fi, si este chiar posibil sa am si o inclinatie din asta de a papagalici cuvinte pe care nu le inteleg, chiar pe mai multe limbi total straine mie), insa, per total, ce sa fac daca mama Natura m-a inzestrat cu aptitudini de a extrapola si chiar proiecta in mod imaginativ-iluzoriu chestii dinspre mine catre alte animale, chiar si alte persoane, chiar si alti copii, plus adesea aceste imagini si iluzii insotite si de empatie posibil adesea exagerata si inutila, (sau alteori chiar posibila suparare, si sau ranchiuna si/sau dezamagire personala, desi eu asta cam evit, deoarece sunt sentimente cam neplacute, si prefer sa-mi fie mila sau chiar compasiune, desi desigur stiu ca e posibil ca si astea sa fie total deplasate, in mod cat se poate de plastic concret, atat la propriu cat si la figurat).

      Pe de alta parte, daca nu aveam aceste aptitudini de om, nici nu mai mai interesa sa ma uit la filme artistice, si pierdeam atatea filme de desene animate simpatice si interesante, plus nu as fi vazut tocmai filmul Pe Aripile Vantului, si nu as fi reusit sa scriu un comentariu de 600 de cuvinte despre el pe blogul lui Vienela, (ca sa exprim acelasi lucru pe care un alt comentator a reusit sa-l exprime numai in cca 30 de cuvinte, desi remarcand asta eu NU am fost invidios, ci doar uimit sa vad ca este, totusi, posibil).

      Ștergere
  2. Mda, trista perspectiva... Am vazut la stiri la TV acum ceva timp cativa copii care inconjurasera un individ, unul din ei lovindu-l in cap pe batran cu o bara metalica. Erau bronzati.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine ca ai reactionat ok, altfel ne scriai de pe patul de spital. Doamne feri!
    Urata intamplare, totusi. Pacat ca din toata basesciada, copiii au retinut doar golanismele.
    Cuvanta

    RăspundețiȘtergere
  4. In lume e tot mai greu sa fii tu insuti!
    Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Spiritul de turma functioneaza! ASa se nasc clanurile mafiote de mai tarziu:cel mai autoritar preia comanda, atzata pe cei multi si mai fraieri si devine lider iar ceilalti sunt mandrii de apartenenta la o "gasca".Orice intrus devine o prada.
    Sloganul final n-am inteles daca iti era adresat.:)Nu cred, ca titlul asta e acordat de mult...

    RăspundețiȘtergere
  6. Pai tu crezi ca la varsta lor ei inteleg ce striga? Seamana a violenta, deci le place.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu, chiar nu e prea devreme. La 10 ani esti destul de mare sa tii o arma in mana si sa omori oameni cu ea. Si in mai multe locuri decat ti-ai dori, asta se si intampla. Copiii sunt mult mai cinici decat adultii. Zic eu fiindca copiii sunt inca in dezvoltare, sunt centrul propriul lor univers si nu au invatat inca "altruismul". Adultii sunt altruisti. Copiii nu. Un copil va face orice e necesar ca sa supravietuiasca el. Solidaritatea apare mai tarziu si initial se manifesta ca o dorinta de grup necesara tot pentru supravietuire. Un copil poate ucide mai eficient ca un adult ca n-are prea multe dileme morale dupa.
    Cred ca ce te-a mirat pe tine nu a fost agresivitatea (cu totii stim ca copiii au o in sange) ci faptul ca au indraznit sa se dea la tine. Ca nu s-au speriat de tine si nu te-au perceput ca autoritate. Doar ca sa fii adult nu impune automat autoritate. Sigur au frica de autoritate doar nu de a ta. Daca aparea fratele mai mare al unuia si voia ceva cu ei probabil se raspandeau ca mustele :D. Probabil pari genul impaciuitor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai de aceea, copiii nu trebuie lasati in voia sortii, trebuie formati si formatati, daca e cazul. Nu cred ca ei se nasc cu dorinta de a tine o arma in mana. Dar vad asta prea des ca sa nu-si doreasca. Se cred eroi, atot-puternici si de aici pleaca depresiile, cand cresc si-si dau seama ca viata nu e chiar asa.

      Ștergere
  8. Interesant cum a ajuns folcorul copiilor. Violenta lor arata de fapt starea de spirit a familiei si a celor din jur. Oamenii sunt agresivi, in gesturi sau limbaj pe fondul problemelor sociale ori personale. Copiii preiau starea de spirit a familiei. Prea multa politica si prea mult scandal in mijloacele media, doar era un slogan de la televizor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ei exprima exact ceea ce vad si ce aud.

      Ștergere
  9. ahaha... in situatii de-astea, trebuie luat atitudine, sigur! dar mà gàndesc care ar fi solutia bunà, ca sà nu amplifici situatia si-asa tensionatà, fie cà esti bàrbat sau femeie, cà doar nu poti sà treci cu vederea ce se intàmplà, altfel esti complice la tot!

    RăspundețiȘtergere