vineri, 10 august 2012

Omul cu piatra

            Ora 6 dimineata. Pe jumatate adormit, imi iau ceasca de cafea si ies pe pajistea din spatele casei, in marginea padurii, sa vad care insecte au intarziat la munca.
            Ceva sau cineva alearga in padure. Pana deschid bine ochii, ma trezesc fata in fata cu un tip inalt, costeliv, cu plete peste umeri si barba pana la piept. Avea in mana o piatra mare, ascutita. Gandesc rapid: filmele de groaza se inspira din realitate, asa mi-e scris sa mor, omorat cu piatra, pentru pacatele mele, ca in vremurile biblice. Ma uit in jur, nimic in afara de crengi mici, uscate. As vrea sa fug, dar nu vreau sa fiu omorat pe la spate. Nu ma pot apara, e de doua ori cat mine si are o arma. As vrea sa pot spune ca DiCaprio in Plaja - nu voi muri astazi! Insa el avea un cutit. Accept, duc calm ceasca la gura, sa mor cu gust de cafea frantuzeasca, cand spune: -Stii ce piatra e asta? Nu-i raspund, dar ma gandesc ca e ultimul lucru pe care-l voi vedea. Continua: -Piatra asta are cateva mii de ani. E granit (nu stiu cum), inca nu s-a mai gasit in aceasta regiune si asta demonstreaza ca pe aici au trecut popoarele din nord...

              Proprietarii casei mi-au explicat ca e un vecin bizar, pasionat de arheologie si istorie, care de fiecare data cand gaseste o piatra deosebita alearga entuziasmat la toti vecinii sa-i spuna istoria. Pe mine nu m-a nimerit.

15 comentarii:

  1. In sfarsit, te-ai apucat si tu sa scrii in mod literar ! Cred ca din cauza fricii. Chiar recent am remarcat/mi-a picat fisa si mie ca literatura, si in general expresia artistica poate fi un mod placut de a exprima groaza fata de evenimente destul de violente...desi zau, pe urma mi-am dat seama ca au spus-o si altii inca de acum 100 de ani, si de al caror nume chiar auzisem, numai ca mie imi pica in general fisa mai greu, plus pur si simplu nu pot sa asociez literatura sau filmele cu viata reala, nici chiar manualele scolare si filmele documentare nu sunt pt mine ff reale sau in orice caz nu complete, ofera doar o perspectiva asupra realitatii privite dintr-un unghi precis, sau o parte de realitate pertinenta perspectivei domeniului specific abordat, si nu ofera asa o realitate generala, (ca eu manuale de filozofie generala NU citesc, cel mult de biografii rimantate de filozofi, preferabil cu poze ca sa vad care e mai sexy), iar in ceea ce priveste stirile TV live, eu de obicei nu ma prea uit pt ca nu doresc sa ma sperii, ca eu chiar sunt sensibil la lucruri din astea posibil producatoare de spaima.

    Cred totodata ca am inteles si de ce imi place mie sa actionez din timp in timp pe rol de critic de arta, in principla literatura si filme, amator, pt ca eu doresc sa promovez ideea in randul creatorilor de texte literare si imagini sa se comporte cat mai etic fata de cititor si sa promoveze role-model-uri frumoase si sa scrie si usor si inteligibil si placut, astfel incat sa inteleg si eu ce vor sa zica, si sa nu cumva sa ma obosecs prea tare sau sa am experienta unor emotii chiar neplacute asa pe teremen ff lung, adica e OK putina drama, dar sa fie si ceva comedie si mai ales Happy End.

    Pot sa spun deci din prima, ca articolul tau este de o calitate literara superioara, atat din punct de vedere stilistic, deoarece cred ca are semnele de punctuatie corecte + reuseste sa transmita o emotie de suspans placut de thriller, si nu te sperii prea tare, iti dai seama din prima ca va fi cu Happy end, de vreme ce ai supravietui sa ne povestesi povestea, (deci e scrisa la persoana 1-a, un stil literar deosebit de sustinator de moral dupa parerea mea), cat si din punct de vedere al ideei transmise, deoarece m-a ajutat si pe mine sa imi pice fisa in legatura cu ceva, si, zau daca asta nu e un lucru DEOSEBIT de rar in cadrul majoritatii textelor literare citite de mine in viata !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. P.S. Cred ca pot scrie o recenzie si mai lunga, daca intru in detalii...daca acest lucru este cerut de publicul cititor si de autor. Am sa mentionez doar ca mi-a placut descrierea personajului din poveste, pt ca a reusit sa imi creeze palpitatii destul de reale, plus in general observ ca textul este scris in traditie solid clasic realista franceza, fara elemente timpurii anglo-saxone de reverie sau mai tarzii de flux oarecum haotic de fragmente de idei si emotii pertinente unui posibil monolog interior sau referiri la propria ta persoana, este deci un text etic fata de cititor + sustinator de moral, chiar aproape standard conform regulilor mele de Etica aplicabile Literaturii de stil clasic realist, (care vor fi prezentate intr-un capitol special din viitorul meu tratat de Estetica Etica in minimum 14 volume de dimensiuni folio, adica minimum 38 de cm lungime, si minimum 1200 de pagini fiecare, pe care am sa il scriu dupa ce ies la pensie, si in care am de gand sa trasez niste indicatii cat mai precise pt fiecare stil de literatura cunoscut cat si pt cele in dezvoltare viitoare, ca sa stie toata lumea ce texte literare merita premii sau trebuie citite de catre elevii aflati in timpul scolarizarii obligatorii, nu asa ca in haosul de acuma cand efectiv habar nu ai ce e bun sau util de pus in curriculum scolar si ce nu merita, si daca se elimina vreun autor incepe lumea sa se agite ca e vorba de cenzura).

      Ștergere
    2. tu stii ca nu ma pierd in detalii...

      Ștergere
    3. multumesc de recenzie, nu ma asteptam, desi trebuia...:))

      Ștergere
  2. e uimitor cate ganduri pot veni in mai putin de-o secunda :) situatia pare comica desi ceva sperietura ai tras :) zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. chiar ca au fost cateva secunde de panica. apoi am ras... poate daca eram treaz de-a binelea, reactionam altfel.

      Ștergere
  3. Acceptai sa mori cu demnitate si gust de cafea? Si tu esti fan "MIoritza"?Eu cred ca reactionam inainte sa faca el un gest, ii scuipam cafea fierbinte in ochi si-i altoiam si o ceasca-n cap. Si mai departe ma orientam, depinde daca cadea sau nu:) Muream cu el de gat.Si murea si nevinovat, saracul:)) Si nici nu aflam ce piatra e...

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci mi-a placut rau de tot.
    Totusi sa revenim cu picioarele pe pamant: ce pacate ai copile, de crezi ca meriti omorat cu pietre??????????

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in trecut oamenii erau omorati cu pietre doar pt ca gandeau altfel

      Ștergere
    2. Si astazi, in 2012, procedeul de aplicare a pedepsei capitale prin lapidare, (omorat cu pietre), este considerat juridic acceptabil in anumite jurisdictii, si NU este de obicei acordat pt ganditul in alt fel, ci efectiv pt comportament uman evaluat ca fiind nestandard social-cultural acceptabil.

      Ștergere
  5. Sunt oameni pasionati de cercetare. Un blogger, coleg de blogroll, este unul dintre ei. :) http://fosile.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere