duminică, 11 martie 2012

Cu sau fara Dumnezeu

            M-am uitat de cateva ori pe Discovery la Gold Rush (Goana dupa aur). Niste americani extrag aur. Sunt oameni duri, barbati mari si puternici, cu bani si curaj. Oamenii astia lucreaza pe branci si injura cand ceva nu merge. Dar oamenii astia, asa duri cum sunt, nu-si incep ziua de lucru si nici nu mananca seara inainte sa spuna o rugaciune scurta. Isi dau jos castile de protectie, isi lasa capetele in jos si se roaga. Acolo, cu picioarele infipte in pamantul ce contine aur.
            Am trait intre multe popoare. I-am vazut cum dau importanta lui Dumnezeu. Am vazut cum sunt rasplatiti. 
           

14 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. toate sunt interesante. sau, ma rog, mai interesante decat emisiunea lui Maruta.

      Ștergere
  2. ...si daca nu-si fac norma zilnica de aur , lucreaza 16 ore pe zi fara sa carteasca in front ! Este o lectie de economie liber consimtita , @raul ! Sunt multe de invatat de acolo ! Actiunea se petrece in Canada ...ori eu ...asa am priceput .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa e. oamenii lucreaza si risca. si o iau de la capat de fiecare data. in Canada sunt.

      Ștergere
  3. Eu, cu oarecare parere de rau, ma simt nevoit sa ii cam dau dreptate d-lui Jin Liqun de la Investitii Globale din R Chineza care a criticat europeenii chiar in preajma Craciunului pe Al-Jazeera ca si-au cam pierdut busola si s-au invatat cam lenesi si iresponsabili..eu inca va spun ca am impresia ca francezii sunt de vina, desi nici nemtii nu sunt cu mainile prea curate in privinta asta ! Recomand, prin urmare, intregii zone balcanice a sud-estului Europei, sa devina ea un exemplu de harnicie model pt intreaga Europa salvand-o totodata in acelasi timp si de atacurile injuste publice economic subversive provenite din partea popoarelor asiatice asa cum numai ea, aceasta zona balcanica, stie si chiar este competenta sa o faca de multe sute de ani, desigur, azi, in sec XXI, in conformitate cu toate normele si regulamentele UE si ONU. Deoarece populatia zonelor balcanice nu prea le are cu studiul legislatiei, recomand studentilor de la facultatile de Drept din aceasta zona schimburi de experienta utile si cultural artistic placute cu poporul islandez, al carui sef al Facultatii de Drept din Reykjawik, (care fizic chiar seamana cu imaginea lui Iisus Christos carand crucea desenat de pictorul El Greco), ne-a oferit recent in public pe BBC informatia ca poporul islandez este in prezent activ angajat in auto-examinare critica spirituala a propriului suflet, in timp ce il judeca pt neglijenta in serviciu pe un fost prim-ministru, cu mari ezitari deliberative, deoarece nu stie daca e bine ce face, si incerca sa isi revina si economic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recomand de asemenea intregului personal al Institutului Cultural Roman de importanta vitala nationala de la sediul regional din Stockholm sa isi faca frumos si ordonat bagajele si sa se mute la Reykjawik ca sa ia niste lectii de creative writing de la scriitorii de romane politiste islandezi si artista Bjork, inainte de a se mai apuca sa alcatuiasca compuneri de nivel efectiv de loaza ca sa le puna pe site-uri oficiale de ambasade reale romane in strainatate re presupuse activitati culturale cu scop declarat de a imbunatati cunosterea despre Romania in lume.

      Ștergere
    2. nu prea sunt in tema, dar presupun ca recomanzi bine. orice recomandare spre munca si spre perseverenta e constructiva

      Ștergere
  4. Salut Raul !

    Eu unul nu-s chiar genul credicios deaceea spun că a fi fidel unei credinţe ţine mai mult de concepţie decât de divinitatea în sine . Totul este să ai credinţă în ceva , chiar şi-o idee , vei proceda într-un fel ce nu contravine ideilor şi conduitei şi astfel scopul e atins . Vrem pe cineva sus pentru a avea la cine ne raporta pentru a nu fi totul în van . Să ştii că nu sunt total de acord cu comparaţia între noi si ei oricine ar fi , pentru că în primul rând între noi există o bariera materiala de care noi nu trecem .Eu unul , pentru un salariu de 10 ori mai mare decât actualul aş fi dispus să lucrez aproape 24 de ore şi cu o conştiinţă maximă . Salariul meu de 10 ori mai mare este echivalent , dacă îl socotim , cu un salariu pentru un acelaşi serviciu din ţări „civilizate” , cu diferenţa că acolo este plătit pentru doar 8 ore de muncă . Vezi, asta este diferenţa . Nu suntem chiar atât de negri , iar dacă noi spunem despre noi că suntem leneşi si inconştienţi înseamnă că scopul „lor ” a fost atins . Să-ţi dau exemple Transfăgărăşanul , Canale , Casa poporului sau şosele , locuinţe prin Siria , Egipt , Irak , Iran neplătite niciodată ? Tot români eram şi atunci .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sorine, nu ma refer la tine, nici la cei care lucreaza, nici la cei care ar lucra dar nu o fac pentru ca nu sunt platiti suficient. intr-un fel ii inteleg pe cei care isi fac jobul cu lehamite, pentru cei 600 de ron pe luna. nu aici e problema. problema e sistemul in sine si cei care nu inteleg ca un ban in plus ar stimula omul sa lucreze. suntem departe de o judecata dreapta si logica, ce ar putea sa ne aduca cu picioarele pe pamant.

      Ștergere
  5. Eu nu ma prea gandes des la D-zeu, decat cand ma indragostesc ca sa ii zic "multumesc", si ff rar mi s-a intamplat de vreo 4 ori maxim inainte de vreun eveniment de care chiar imi era chiar teama, de ex inainte de a pleca eu prima oara din Europa in America, (desi era pe termen scurt, si desi mai calatorisem inainte in alte tari europeene, si mai interactionasem cu americani, aceasta calatorie era totusi ceva cam de speriat pt mine), si efectiv mi-am zis asa o scurta rugaciune in gand, de gen "ajuta-ma Doamne, si cu D-zeu inainte !".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si pana la urma a fost asa de misto prima mea experienta pe teritoriu american, efectiv am fost ajutat atat de binevoitor si de competent, ca pierdusem si legatura la avionul urmator, mi se ratacise si valiza, era de nivel de cosmar, mai ales ca eram inca de varsta adolescenta si, desi stiam limba si mai calatorisem si mai mic de unul singur inainte, adica fara mama si tata, nu fusese decat pe teritorii europeene, nu in America ! Dar si acum tin minte primii americani la ei acasa cu care am interactionat eu, primii 2 au fost negri americani, un barbat si o femeie, care mi-au rezolvat total problemele cu avionul si bagajul, iar primul desigur mi-a urat si "Welcome to America", al treilea a fost din totala totala intamplare un sofer de taxi roman stabilit de vreo 15 ani in America care se mutase din Texas la NY de cativa ani si mi-a urat succes si s-a purtat si ff amical si saritor cu mine, si al 4-lea a fost o doamna mai in varsta tot negresa, (efectiv la intamplare, ca doar in jurul meu erau oameni chiar de toate natiile posibile ale lumii), cu care am discutat despre expresia "piata neagra", si ea se mirase ca acest cuvant "negru" fusese ales oarecum a fi folosit in mod derogatoriu, adica in sens de activitate ilegala, desi pe de alta parte era ceva posibil ajutator fata de oamenii care nu gaseau bunuri de larg consum pe piata, in special mancare. A fost asa de misto !

      Ștergere
  6. Eu nu inteleg de ce preotii BOR (nu toti, desigur, dar asa in general), nu se pricep sa vorbeasca oamenilor asa mai apropiat, mai ales copiilor si tinerilor, asa de ex sa le explice lucrurile pe intelesul lor, nu doar sa tina "conferinte" despre reguli de buna purtare fara a da exemple concrete pe intelesul lor si re lucruri cu care se pot identifica ei, despre joaca, despre cum sa te porti cu alti copii, ceva asa mai realist cat de cat, astfel incat sa se transmita mai bine mesajul principal al moralitatii crestine generale. Adica nu am neaparat pretentia de "trivializare" cum fac unii baptisti americani, de ex care zic, "Iisus, sau D-zeu doreste sa va imbogatiti, deci e OK sa va faceti un mic business, sau sa sprijiniti marele business corporatist", dar in sens chiar de promovare a magiei jocului, (ca mi se pare ceva vag oarecum mai apropiat misticismului oarecum de inspiratie mai orientala a crestinismului ordtodox, ca nu doresc sa ii fac pe ortodocsi catolici de tip profesoral, si nici baptisti pragmatici, ii las sa se bucure de misticismul lor oarecum animist superstitios...ma rog, nu am intentia de a jigni pe nimeni prin aceste simplificari scoase din burta)...dar eu asta mi-as dori, ca orice lucrator bisericesc sa stie sa COMUNICE cu oamenii de interes pt ei cat mai bine, sa stie cum sa transmita exact lor mesajul pe care doresc ei sa il transmita cf dogmei ideologice respective specifice lor + potrivit culturii specifice al audientei. Sa stie, cu alte cuvinte, sa faca promo in mod competent + etic al acestui mesaj, ca doar asta trebuie sa faca si oarecum in mod politic + educativ in afara de desfasurarea ritualelor specifice concrete de la botez, slujbe, etc. Ca precis trebuie sa existe oameni la Inst Teologice care se pricep de 100 de ori mai bine decat mine si la aceste aspecte de Comunicare si PR in afara de teoria ideologiei principale.

    RăspundețiȘtergere
  7. eu zic, ca, cu Dumnezeu totul e mult mai bine :)

    RăspundețiȘtergere