Blocajele civilizarii

            Sambata, la intrarea in Cluj dinspre Zalau, un caine mort zacea pe asfalt, in centrul localitatii, intre 2 treceri de pietoni. Ieri, cadavrul era tot acolo, in mijlocul drumului.
            Tot sambata, in localitatea parintilor mei, o oaie moarta se odihnea pe terenul de fotbal. Copiii mi-au spus ca e acolo cam de o saptamana.
            In ziua in care s-a topit zapada a aparut noroiul. La oferta cu mormane de gunoi menajer aruncat la intamplare. In ziua in care s-a uscat noroiul a aparut praful. Mult praf. In urma cu cateva zile am surprins un cetatean care-si arunca din masina pungi de plastic pline cu gunoi, pe marginea unui drum judetean. L-am oprit si am fost la un pas sa ne luam la bataie. Omul sustinea ca e gunoiul lui si face ce vrea, eu ii explicam ca odata ce il lasa pe marginea drumului, devine gunoiul meu si al tuturor celor care trec pe acolo.
            Oare asta inseamna „tara tuturor posibilitatilor”? Oare de asta sustin unii cu tarie ca „e bine in Romania”?