marți, 16 august 2011

La munte si la mare

          Pentru ca imi place sa stiu ca am fost, am dat o tura spre mare, prin munti. Am eu o pasiune pentru Mediterana.
    


      
           Dar pentru ca iubesc muntele, am facut un ocol de vreo 300 de km.




       
            Am vazut multe. Dar nu am simtit nicaieri acel fior ca si in muntii mei.

12 comentarii:

  1. Pozele sunt extraordinare, peisajele la fel, insa ultima propozitie m-a miscat cel mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. Lasa! E bine din cand in cand sa schimbi. Nu seamana nici cu padurea mea. Si nici eu pe-a mea nu o dau usor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mie imi plac pozele astea ! Singura data cand am fost eu personal emotionat de vreun peisaj natural, s-a intamplat pe langa Oceanul Pacific. Asta e. Nu am ce sa fac. Nici nu conteaza de ce am fost eu atunci emotionat, ca nu avea de fapt nici o legatura cu vreo istorie strict legata de Oceanul Pacific. Imi pare rau, Europa, dar asa a fost sa fie, eu acolo si atunci m-am simtit in drum sufletesc spre "acasa", si totodata spre self-ul meu ideal, nu mi s-a mai intamplat niciodata de atunci acel sentiment de recunoastere emotionala, si de aia m-am si decis ca eu acolo, in apele acelui ocean, NU conteaza ale carei tari apartin sau daca sunt ape internationale, (numai sa fie totusi ceva legal), vreau sa-mi fie raspandita cenusa dupa ce mor (cat mai tarziu posibil, sper, si totodata si anunt, just in case, ca sa nu va-ngrijorati cumva de soarta mea !)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mircea v: sunt sincer. nicaieri nu-mi place la fel de mult ca in muntii din Ro. in alte parti mi se delecteaza privirea. acolo, mi se delecteaza sufletul

    RăspundețiȘtergere
  5. @Cleo: as prefera sa pot prinde radacini in muntii mei. si faptul ca am din ce in ce mai multe locuri cu care sa-i compar, ma face sa-i iubesc si mai mult

    RăspundețiȘtergere
  6. @Rudolph Aspirant:
    ne apartin acele locuri cu care suntem in armonie.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Tudor CeMerita:, mersi, intr-adevar e ceva special in acel colt de natura

    RăspundețiȘtergere
  8. Suntem locul in care am vazut prima oara lumina zilei!
    Seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Alice Georgiana: vrei sa clarifici ? Ca nu am prea inteles ce voiai sa zici. Si chiar ma intereseaza.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Rudolf....asa cum se zice, ca avem o parte buna din parintii nostri, ca si bagaj fizic sau intelectual, asa zic si eu ca in mare masura locul in care ne-am nascut ne caracterizeaza ca si persoana, mod de gandire, de actiune, de ce vrei tu....

    RăspundețiȘtergere
  11. ehei...(ma gandesc cu oarecare nostalgie)...ar fi fost bine sa fi mostenit eu mai multe de la parintii mei, mai ales simtul practic si atitudinea realista fata de bani, buget, etc.

    Pe de alta parte, la noi in familie, de cate ori e mama suparata pe tata si enervata in general, imi zice ca seman cu el, si de cate ori am facut eu o boacana mare de tot, tata mi-a zis ca precis am mostenit ceva din partea familiei mamei, ca la el in familie asa ceva nu s-a mai pomenit !

    RăspundețiȘtergere