Lucram in Dublin, intr-un depozit de materiale de constructii. Oriunde te uitai, doar betoane, saci de ciment, garduri de fier. Insa era un loc de unde se vedeau muntii si apusul de soare: pe pubela de gunoi. De fapt, era un container mare in care aruncam gunoiul. Ca sa incapa cat mai mult, din cand in cand trebuia aranjat si presat. Imi luam mereu aceasta atributie, sa aranjez gunoiul. Cand ma cautau clientii, eram in gunoi. Dar vedeam muntii si apusurile de soare.
Nu judecati. Fiecare om are o poveste, probleme, placeri, renuntari, sacrificii. Ii vedem pe strada. Unii prost imbracati, unii rad, unii plang, unii vorbesc singuri. Unii traiesc in gunoi. Nu-i judecati, fara sa le cunoasteti apusurile de soare.
Ideal ar fi doar 'nu judeca!', dar cadem repede in pacat...
RăspundețiȘtergere@Cleo: te rog sa ma scuzi, nu prea inteleg, e drept ca sunt mai greu de cap pe caldurile astea...
RăspundețiȘtergerevrei sa spui ca nu trebuia sa ma refer la toata lumea?
Frumoasa povestea ta, te pot intelege cumva; cine nu e emigrant, nu poate intelege unele lucruri care penru unii nu inseamna nimic, pentru altii e doar dezgust sau mirare. Tu ai scos la iveala frumosul dintr-un loc pe care oamenii il ocolesc, felicitari. Nu uita, te astept cu o noua postare si duminica viitoare pe: http://lhutanu.blogspot.com/2011/08/lol-everybody_21.html
RăspundețiȘtergereRaul,
RăspundețiȘtergereai zis 'Nu-i judecati, fara sa le cunoasteti apusurile de soare. '
Or, mie mi se pare gresit sa judecam, sa-i judecam pe ceilalti. Numai cine e perfect poate s-o faca, iar omul nu e perfect...dar sunt multi care traiesc cu iluzia ca ar fi...si-si permit sa emita judecati...
Chiar si mie mi se intampla, rar, dar mi se mai intampla. Si nu pt ca as crede in perfectiunea mea, ma stii ca nu e asa, ci pentru ca in momentul ala gandesc superficial, fara sentiment sau empatie, cu nepasare.
Re. scuzele lui Cleo: TOTI emitem judecati, si TOTI avem si prejudecati, chiar daca nu ne credem perfecti, sau chiar daca suntem mai empatici din fire. Si le emitem TOCMAI pentru ca ne pasa, nu pt. ca nu ne-ar pasa ! A avea toleranta rabdatoare nesfrasita este de domeniul sfintilor gen Maica Theresa, nu de domeniul oamenilor obisnuiti, si eu, desi am un respect deosebit pentru Maica Theresa- persoana, de obicei NU incurajez lumea sa tinda catre astfel de sanctitate, depoarece chiar ca nu este la indemana oricui, si a avea idealuri din astea utopice mai mult dauneaza decat foloseste, ba chiar poate fi detrimental sanatatii mintale. In general femeile, dar si persoanele cu tendinte depresive, au deosebita dificultate sa isi exprime direct sentimentele de manie (furie), si se simt rusinate si vinovate de impulsurile lor agresive. (Nu vorbesc de cazuri patologice, ci de comportament obisnuit, mediu, care in fond e asa cum e in "scop" de supravietuire si perpetuare de specie.)
RăspundețiȘtergereImportant, in fond, in emiterea unor judecati valorice sau de alegere, este sa ne cunostem bine pe noi insine, ca sa stim de ce si de unde si din ce perspectiva vine acea judecata emisa.
De asemenea, on-line toata lumea vorbeste mai mult despre sine insusi, comunicarea reala-dialogul este deosebit de greu de realizat in mod practic, chiar daca "conversezi" cu unii timp indelungat si ai impresia ca ii cunosti.
Si acum re. poezia gunoiului, mie personal nu a avut cum sa nu-mi aduca aminte de versurile vecinului Tudor Arghezi de pe strada Martisor din sect. 5 (ii zic vecin deoarece si eu am petrecut vreo 2 ani intr-o casa in apropierea casei familiei lui, dar eram asa de mic incat nu am nici o amintire despre casa respectiva, doar bunicul tinea minte ca o vedea adesea pe Mitzura in curtea respectiva): "Din bube, mucegaiuri, si noroi, Iscat-am frumuseti si preturi noi...", din poezia Testament, publicata in 1927, anul aparitiei filmului Metropolis al lui Fritz Lang, anul introducerii Prohibitiei in SUA, http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/testament.php .
Parerea mea despre poezia Testament este ca descrie chiar foarte clar, si chiar poate mai usor de inteles decat daca ai citi cartile sau articolele parintilor Freud & Jung, structura psihicului uman vazut din perspectiva dinamica psihanalitica.
@Lumi.Ro: daca esti fericit intr-o coliba vei considera ca ai un palat. multumesc ca esti in asentimentul meu
RăspundețiȘtergere@Cleo: nu-i bine sa judecam, e interzis. dar o facem, asa cum spune si dr.Craciun. daca tot o facem, macar sa judecam din toate punctele de vedere, nu numai dintr-al nostru.
RăspundețiȘtergere@Rudolph Aspirant: imi place tare mult cum privesti lucrurile si cum ne faci si pe noi sa le privim. Ne vorbesti in termeni medicali dar pe limbajul nostru, dai exemple concrete si justificate, emiti afirmatii reale si adevarate
RăspundețiȘtergerecu sinceritate iti multumesc
ma rog, nu vreau sa intru in polemici, cu voi baietii, insa nu sunt de acord ca din empatie, tocmai ca esti empatic, te face sa emiti judecati.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu cunoasterea de sine si cu faptul ca te ajuta sa intelegi din ce cauza emiti acea judecata, te ajuta sa intelegi unde ai tu insuti blocaj la toleranta.
Dar empatie ce sa fie daca nu altceva decat transpunerea simpatetica, capacitatea de a-ti fi provocate trairi sufletesti ale celui judecat, inseamna sa te identifici prin traire cu celalat. Or, daca reusesti asta, cum iti vine sa judeci. Mai degraba judecam ceea ce nu cunoastem (si aici e valabila versiunea cunoasterii de sine), nu putem simti, nu intelegem, nu putem cuprinde.
Iar, toleranta vine dupa empatie, tocmai pentru ca ai capacitatea de a intelege prin transpunere in traire.
Sa NU judeci! vine din iubire, intelepciune, empatie si toleranta.
...parerea mea!