Si mie imi plac pozele astea ! Singura data cand am fost eu personal emotionat de vreun peisaj natural, s-a intamplat pe langa Oceanul Pacific. Asta e. Nu am ce sa fac. Nici nu conteaza de ce am fost eu atunci emotionat, ca nu avea de fapt nici o legatura cu vreo istorie strict legata de Oceanul Pacific. Imi pare rau, Europa, dar asa a fost sa fie, eu acolo si atunci m-am simtit in drum sufletesc spre "acasa", si totodata spre self-ul meu ideal, nu mi s-a mai intamplat niciodata de atunci acel sentiment de recunoastere emotionala, si de aia m-am si decis ca eu acolo, in apele acelui ocean, NU conteaza ale carei tari apartin sau daca sunt ape internationale, (numai sa fie totusi ceva legal), vreau sa-mi fie raspandita cenusa dupa ce mor (cat mai tarziu posibil, sper, si totodata si anunt, just in case, ca sa nu va-ngrijorati cumva de soarta mea !)
@Mircea v: sunt sincer. nicaieri nu-mi place la fel de mult ca in muntii din Ro. in alte parti mi se delecteaza privirea. acolo, mi se delecteaza sufletul
@Cleo: as prefera sa pot prinde radacini in muntii mei. si faptul ca am din ce in ce mai multe locuri cu care sa-i compar, ma face sa-i iubesc si mai mult
ehei...(ma gandesc cu oarecare nostalgie)...ar fi fost bine sa fi mostenit eu mai multe de la parintii mei, mai ales simtul practic si atitudinea realista fata de bani, buget, etc.
Pe de alta parte, la noi in familie, de cate ori e mama suparata pe tata si enervata in general, imi zice ca seman cu el, si de cate ori am facut eu o boacana mare de tot, tata mi-a zis ca precis am mostenit ceva din partea familiei mamei, ca la el in familie asa ceva nu s-a mai pomenit !
Pozele sunt extraordinare, peisajele la fel, insa ultima propozitie m-a miscat cel mai mult.
RăspundețiȘtergereLasa! E bine din cand in cand sa schimbi. Nu seamana nici cu padurea mea. Si nici eu pe-a mea nu o dau usor.
RăspundețiȘtergereSi mie imi plac pozele astea ! Singura data cand am fost eu personal emotionat de vreun peisaj natural, s-a intamplat pe langa Oceanul Pacific. Asta e. Nu am ce sa fac. Nici nu conteaza de ce am fost eu atunci emotionat, ca nu avea de fapt nici o legatura cu vreo istorie strict legata de Oceanul Pacific. Imi pare rau, Europa, dar asa a fost sa fie, eu acolo si atunci m-am simtit in drum sufletesc spre "acasa", si totodata spre self-ul meu ideal, nu mi s-a mai intamplat niciodata de atunci acel sentiment de recunoastere emotionala, si de aia m-am si decis ca eu acolo, in apele acelui ocean, NU conteaza ale carei tari apartin sau daca sunt ape internationale, (numai sa fie totusi ceva legal), vreau sa-mi fie raspandita cenusa dupa ce mor (cat mai tarziu posibil, sper, si totodata si anunt, just in case, ca sa nu va-ngrijorati cumva de soarta mea !)
RăspundețiȘtergerefoarte tari ultimele poze
RăspundețiȘtergere@Mircea v: sunt sincer. nicaieri nu-mi place la fel de mult ca in muntii din Ro. in alte parti mi se delecteaza privirea. acolo, mi se delecteaza sufletul
RăspundețiȘtergere@Cleo: as prefera sa pot prinde radacini in muntii mei. si faptul ca am din ce in ce mai multe locuri cu care sa-i compar, ma face sa-i iubesc si mai mult
RăspundețiȘtergere@Rudolph Aspirant:
RăspundețiȘtergerene apartin acele locuri cu care suntem in armonie.
@Tudor CeMerita:, mersi, intr-adevar e ceva special in acel colt de natura
RăspundețiȘtergere@ Alice Georgiana: vrei sa clarifici ? Ca nu am prea inteles ce voiai sa zici. Si chiar ma intereseaza.
RăspundețiȘtergereehei...(ma gandesc cu oarecare nostalgie)...ar fi fost bine sa fi mostenit eu mai multe de la parintii mei, mai ales simtul practic si atitudinea realista fata de bani, buget, etc.
RăspundețiȘtergerePe de alta parte, la noi in familie, de cate ori e mama suparata pe tata si enervata in general, imi zice ca seman cu el, si de cate ori am facut eu o boacana mare de tot, tata mi-a zis ca precis am mostenit ceva din partea familiei mamei, ca la el in familie asa ceva nu s-a mai pomenit !