Eu nu sunt prea legat de lucruri. Am, folosesc, dar as putea renunta aproape la orice. M-am gandit azi la ce nu as putea renunta. Sincer, nu prea am gasit nimic. Nu vorbesc de fiinte, ci de lucruri, obiecte.
Tu la ce nu ai putea renunta?
Ohoo, Raul ! Eu sunt exact la polul opus - camera mea arata ca un muzeu , pastrez inclusiv ziarele ce imi plac, gen Dilema sau Gazeta Sporturilor. :) Daca arunc ceva am senzatia ca arunc o parte din mine. Mai usor las in urma oamenii, fiindca imi dau seama ca trebuie sa ii las liberi daca tin la ei. Insa asupra lucrurilor vreau sa imi manifest controlul si posesivitatea, banuiesc ca asta ar fi o posibila explicatie.
Eu ca si Mihaela mă despart foarte greu de lucruri , ce multe ori se creează legături pe care le-aş putea numi emoţionale fără a forţa expresia. La fel de greu şi cu relaţiile cu ceilalţi oameni însă dacă sunt zdravăn călcat pe coadă renunţ exagerat de uşor la o relaţie , iar un lucru vechi de se strică nu-mi pare rău sau foarte rău mai bine zis . Deasemenea trăiesc o emoţie deosebită în momentul în care văd un lucru al meu la cineva caruia cu mult timp în urmă i l-am dăruit . Ca o revedere cu un prieten drag.
Eu chiar am renuntat la unele lucruri de care chiar credeam ca eram legat, am aruncat sau dat carti inca necitite de exemplu...si acum tin minte copertile unora din ele, si sunt tentat sa dau bani sa le cumpar din nou, doar ca sa le tin din nou in mana. Mai sunt si niste fotografii la care am renuntat sa le iau cu mine cand am plecat din Romania, dar alea sunt, sper, recuperabile...desi nu vreau sa ma gandesc ca va trebui sa iau vreo data avionul spre Romania...efectiv NU MAI VREAU sa ma intorc acolo niciodata. Si nu e din cauza ca sunt suparat pe cineva sau ceva de acolo, dar NU MAI VREAU. Am aruncat eu mai multe atunci din mine odata cu cartile alea atunci.
Apreciez faptul ca poti renunta, caci nu oricine poate. Dar e de asteptat din partea ta, caci scopul tau in viata e altul decat sa acumulezi lucruri. Orice obiect este doar un obiect si cred ca poate fi inlocuit. Iar daca nu poate si nu poate fi inlocuit, inseamna ca nu-ti este atat de necesar.
As renunta la aproape orice daca as avea altceva mai bun de pus in loc .Mie imi plac schimbarile, imi place tot ce e inedit .As renunta la aproape orice pentru fericire ,stare de bine, implinire .Nu as renunta la mine , la prietenii mei (putini) si la familia mea(tata, mama, sora mea si nepoata mea).Si cred ca nu as mai renunta la casa mea.Imi place sa stiu ca exista un loc in care pot sa fiu doar eu cu gandurile mele, in care sa ma regasesc , in care sa ma simt singura ca imediat in momentul urmator sa fiu fericita ca pot sa fac ce imi doresc .In rest as renunta la orice.Nimic nu ma atinge atat de tare incat sa nu pot renunta .
Ohoo, Raul ! Eu sunt exact la polul opus - camera mea arata ca un muzeu , pastrez inclusiv ziarele ce imi plac, gen Dilema sau Gazeta Sporturilor. :)
RăspundețiȘtergereDaca arunc ceva am senzatia ca arunc o parte din mine.
Mai usor las in urma oamenii, fiindca imi dau seama ca trebuie sa ii las liberi daca tin la ei.
Insa asupra lucrurilor vreau sa imi manifest controlul si posesivitatea, banuiesc ca asta ar fi o posibila explicatie.
Salut Raul !
RăspundețiȘtergereEu ca si Mihaela mă despart foarte greu de lucruri , ce multe ori se creează legături pe care le-aş putea numi emoţionale fără a forţa expresia. La fel de greu şi cu relaţiile cu ceilalţi oameni însă dacă sunt zdravăn călcat pe coadă renunţ exagerat de uşor la o relaţie , iar un lucru vechi de se strică nu-mi pare rău sau foarte rău mai bine zis .
Deasemenea trăiesc o emoţie deosebită în momentul în care văd un lucru al meu la cineva caruia cu mult timp în urmă i l-am dăruit . Ca o revedere cu un prieten drag.
Eu chiar am renuntat la unele lucruri de care chiar credeam ca eram legat, am aruncat sau dat carti inca necitite de exemplu...si acum tin minte copertile unora din ele, si sunt tentat sa dau bani sa le cumpar din nou, doar ca sa le tin din nou in mana. Mai sunt si niste fotografii la care am renuntat sa le iau cu mine cand am plecat din Romania, dar alea sunt, sper, recuperabile...desi nu vreau sa ma gandesc ca va trebui sa iau vreo data avionul spre Romania...efectiv NU MAI VREAU sa ma intorc acolo niciodata. Si nu e din cauza ca sunt suparat pe cineva sau ceva de acolo, dar NU MAI VREAU. Am aruncat eu mai multe atunci din mine odata cu cartile alea atunci.
RăspundețiȘtergereApreciez faptul ca poti renunta, caci nu oricine poate. Dar e de asteptat din partea ta, caci scopul tau in viata e altul decat sa acumulezi lucruri.
RăspundețiȘtergereOrice obiect este doar un obiect si cred ca poate fi inlocuit. Iar daca nu poate si nu poate fi inlocuit, inseamna ca nu-ti este atat de necesar.
Cred ca mi-ar fi greu sa ma despart de carti. In rest...un rucsac in spate e suficient. Adevarul este ca nu avem nevoie de prea multe.
RăspundețiȘtergereAs renunta la aproape orice daca as avea altceva mai bun de pus in loc .Mie imi plac schimbarile, imi place tot ce e inedit .As renunta la aproape orice pentru fericire ,stare de bine, implinire .Nu as renunta la mine , la prietenii mei (putini) si la familia mea(tata, mama, sora mea si nepoata mea).Si cred ca nu as mai renunta la casa mea.Imi place sa stiu ca exista un loc in care pot sa fiu doar eu cu gandurile mele, in care sa ma regasesc , in care sa ma simt singura ca imediat in momentul urmator sa fiu fericita ca pot sa fac ce imi doresc .In rest as renunta la orice.Nimic nu ma atinge atat de tare incat sa nu pot renunta .
RăspundețiȘtergere