sâmbătă, 4 mai 2013

Text trist pentru Paste

             Mereu inaintea sarbatorilor oamenii parca isi pierde mintile.
             Ce facem nu are nici o legatura cu ceea ce ar trebui sa facem. Dar am dus Sarbatoarea acolo unde am vrut noi, ca vezi-Doamne suntem evoluati si destepti si avem nevoie uneori sa ne dam arama pe fata.
             Nu are nici un rost sa tii post o luna sau cat se tine daca rupi rafturile magazinelor cu caruciorul pentru momentul in care se termina postul. Nu are nici un rost sa fii bun daca in momentul in care se termina postul bagi cutitul intr-un miel.
             Hristos a murit ca sa intelegem ideea de sacrificiu. A zacut pe cruce, cu piroane in maini si cu spini pe cap. A inviat ca sa ne rugam unui Dumnezeu viu. Unde vedeti voi motivul de a bea si de a manca pana nu mai putem? Sa ne rasfatam in zilele de Paste e de fapt o bataie de joc fata de Sarbatoare.
              Totul e fals. Singura religie e banul. Bisericile sunt comerciale si preotii speculanti. Fiecare isi formeaza credinta in functie de interes.
            

27 de comentarii:

  1. Degeaba tii post, daca faptele pe care le faci nu aduc nimic bun semenilor tai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E usor sa tii post tipic romanesc, sa te abtii de la anumite alimente. Mai greu e sa te abtii de la unele vorbe, sa zicem. Ca sa nu mai vorbim de fapte. Dar ne batem cu pumnul in piept ca tinem post...

      Ștergere
  2. La origine Pastele e de fapt o comemorare a primei arme bacteriologice de distrugere in masa, e noaptea cand duhul mortii a luat pe toti intai nou-nascutii din familiile de egipteni ca sa grabeasca eliberarea evreilor din robie. Si daca te gandesti la asta nu prea iti mai vine sa sarbatoresti...Nu tin post, nu merg sa iau lumina sfanta, nu pup icoane dar nici nu chefuiesc si nici nu vreau sa par ipocrita.Relatia mea cu divinitatea e numai a mea, nu expusa publicului.Si e asa cum o simt nu cum mi-o propovaduiesc altii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E greu sa mai alegi in ce sa crezi. Care religie e buna? Dumnezeu a capatat alte nume, alte intrebuintari. Nici eu nu tin post, nici nu ma inchin icoanelor. Insa incerc sa urmez cea mai mare porunca.

      Ștergere
  3. Si de ce-ti pare rau? Da-l dracu de crestinism! Crezi ca e prima religie neghioaba care dispare in istoria omenirii? I-a trecut vremea, pai duca-se... Oamenii au fost asa indiferent de religie. Starea aia de platitudine blazata si miloasa pe care o propovaduieste crestinismul e ceva artificial, total incompatibil cu natura umana (sau cu natura in general) si poate eventual defini un uman mort. Sigur nu unul viu :D. Daca am fi cum zic popi, am disparea ca specie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i asa, crestinismul adevarat are rol esential. Ce adevarat, repet. Este vorba de a trai frumos si in pace cu cel de langa tine. Religiile, da, sunt mijloace de manipulare.

      Ștergere
    2. Corect Raul.Crestinismul are un rol esential .Asa cred si eu.Din pacate inca mai exista confunzii intre popi si sfinti, intre biserica si credinta .Deocamdata cei mai mari oameni de stiinta au admis ca stiinta fara religie e schioapa iar religia fara stiinta e oarba.Sigur, fiecare poate sa creada ce doreste si sa se manifeste cum doreste atat timp cat nu deranjeaza pe nimeni .

      Ștergere
    3. E usor sa te amagesti ca nu ai nevoie de credinta. Nu de religie, religia e doar o asociere de nume.

      Ștergere
    4. Dar nu confund deloc, crestinismul nu este decat o alta ideologie. Sunt de acord ca a fost utila o perioada foarte scurta pe la inceputuri. Acum nu prea mai face fata problemelor sociale aparute (de aia si pierde adepti pe banda rulanta) si zic eu a venit timpul pentru ceva morala laica. Chiar nu mai avem scuze sa credem intr-un tatuca ceresc care moare de grija noastra. E o treaba atat de crunt de infantila ca a devenit daunatoare. Stiu ca nu ma crezi, dar absolut sincer eu nu cred in nici o forta care-mi poarta grija si in nici un caz nu cred intr-un creator. N-am crezut niciodata fiindca am devenit constient de crestinism cand eram deja relativ mare. Am fost crescut de atei cat se poate de sinceri si n-am fost obisnuit cu nici o ideologie. Iar mie, cand eram plod, nu mi-a trecut prin cap sa-mi inventez vreun "tatuca" atotputernic care sa aiba grija de mine si sa ma iubeasca. Asadar cand am devenit curios ce e cu crestinii eram prea mare ca sa mai inghit povesti atat de simpliste.
      Sigur ca sunt de acord ca crestinismul a fost un instrument social util. Dar la fel cum nu cred in Anubis, si Zeus nu cred nici in YHVH sau Iisus&co. Ca altii au nevoie sa creada? Nu pot intelege, dar pot accepta. Asadar eu n-am nimic cu crestinii atat timp cat ei n-au nimic cu mine. Eu nu le bag ateismul meu pe gat si nu fac misto de ei, asadar nici ei nu trebuie sa-mi bage Iisusul lor pe gat. Cand mi-l baga (ca-s destui din pacate) devin si eu combativ :). Nu zic de tine, tu esti gentleman, dar sunt altii, mai ales fete, care s-ar califica fara efort ca general pentru cruciade :P

      Ștergere
  4. "Ne batem cu pumnul in piept"...asta arata despre felul in care traim. De ochii lumii, de "ce zice lumea". Dincolo de spoiala multi nu prea au lucruri de valoarea. Ambalajul auriu conteaza. Credinta, spiritualitatea, bunul simt, educatia, rescpectul, sunt valori umane. Cati le au? Aici e vorba de o problema la nivelul intregii societati romanesti. Pastele, e o comemorare nu o sarbatoare a mancarii, a mesei imbelsugate dupa o perioada de abstinenta. Urmaream intr-o vreme o emisiune a lui Cristi Tabara, in care orbea despre obsesia foamei la romani si despre faptul ca inteleg sarbatorile prin mese copioase, sacrificand uneori bugetul sau economiile catorva luni, ca sa manance ceva mai bine ori mai mult, pret de doua-trei zile. Asta nu e serbare. Spiritualitatea se refera la suflet nu la stomac.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine, dar totusi sacrificiul animalelor, printre care si mielul si porcul si capra, etc, aveau si astea o semnificatie ritualistica spiritual-religioasa...nemaivorbind de sacrificiile umane care sunt chiar si mai ingrozitoare si pareau a fi practicate in alte comunitati. Adica totusi, daca ar fi sa ne ingrozim in legatura cu sacrificiile, macar sa ne ingrozim in legatura cu alea care chiar par fara rost si fara vreo utilitate sociala mai larga decat poate totusi mentinerea unei coeziuni de grup si pastrarea unor traditii, in legatura cu care habar nu am cat de departe se poate merge astfel incat rezultatul sa fie totusi benefic si nu de-a dreptul destructiv moral si in fond anti-civilizator. Ma rog, acum mai aproape de zilele noastre (relativ) totusi mesajul de a putea aspira la niste zile de veselie si odihna dupa o perioada de munca asidua este un mesaj relativ sanatos si sustinator de moral, desigur fara a incuraja excesele, (plus totul la nivel ideal desigur, ca in practica se stie de fapt ca nu doreste mai nimeni sa munceasca de fapt niciodata, mai ales daca ar fi vorba de activitati de gen civic pt binele vreunui grup mai larg, ci tocmai in legatura cu astea se prefera catararea ierarhica intr-o pozitie de leader calauzitor ai altora care trebuie pusi la munca, la randul lor acestia devening mastri in pasatul raspunderii de la unul la altul, astfel incat nimeni sa nu munceasca si nimeni sa nu aiba nici o raspundere si astfel sa fie toti cat mai optim posibil relaxati si "fericiti", mai degraba zis probabil satisfacuti, in cel mai ideal egalitar comunist posibil mod de actiune).

    Dar eu nu m-as lua totusi de niste traditii oarecare, mai ales din cele care au de a face cu mancarea, pt ca astea sunt totusi destul de importante pt simtul de apartenenta la o anumita cultura, si per total mi se par destul de benefice asa la nivel de mentinere de identitate culturala, mai ales intr-o perioada in care acest lucru pare a fi deplans ca fiind pe cale de disparitiie intr-o lume din ce in ce mai inalt corporatizata si globalizata si standard disney-ficata, de pare ca nu mai stie nimeni de unde se trage si nu mai e nimeni sigur nici incotro sa se indrepte astfel incat sa poata regasi o stare de echilibru intre o stare de armonie personala individuala cu o stare de armonie cu mediul inconjurator, (dupa cum mi se pare ca noteaza destul de des si Mircea Vladut, in destul de multe din articolele lui, desi nu numai el, ci sunt si altii care deplang o stare de anomie culturala, sau disparitia unor culturi si chiar limbi vorbite, disparitia unei diversitati culturale deosebit de bogate, etc).

    In acelasi timp, tendinta de a cauta un fel de "purism", (ca puritate nu stiu daca pot sa-i zic), cultural, un fel de dorinta de spalare de murdarie sau de ceva perceput ca jeg de reziduuri culturale, sau fragmente de traditie care nu mai par potrivite pt viata noastra de azi poate fi si asta un semn al unei stari de tranzitie, de schimbare si de adaptare la conditii sociale noi, care sunt de altfel inevitabile, pt ca lumea este in miscare destul de rapida, plus in mod real e criza economica, plus in mod real lumea e mai nesigura pe ziua de maine, si tinerii nu au joburi asigurate absolut de loc, insa pe de alta parte cred ca reflecta si o stare de rasfat, de narcisism, de inabilitate a celor din generatia noastra de a suporta conditiile mai proaste in care s-au zbatut de altfel predecesorii nostri cateva mii bune de ani. Suntem niste rasfatati, generatiile noastre crescute in UE in stare de pace, plus chiar astia din tarile de ex-bloc comunist, desi intr-adevar saraci fata de altii din UE, totusi cu educatia pusa pe tava pe gratis, cu salarii egalitare pt mai toti timp de vreo 2-3 generatii, cu case asigurate pt toti si locuri de munca etc, in schimbul unui minim colaborationism care in Romania nici macar nu a fost atat de atroce in afara poate de cativa ani stalinisti la inceput.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu inteleg de unde atata intoleranta fata de niste traditii totusi relativ pasnice, care au de a face cu celebrarea mesajului crestin al invierii, sunt totodata si folcloric legate de alte celebrari de primavara legate de fertilitate si re-nasterea naturii, adica asa ceva nu e ceva de deplans sau de aruncat ca inutil. Iar a acuza mase intregi de oameni de ipocrizie, plus a eticheta romanii ca fiind in special vinovati de ipocrizie, (in comparatie cu cine de fapt ?), asta mi se pare chiar prea general si exagerat. Ce, altii decat romanii nu sunt fiecare ipocriti acolo cat de cat ? Ce, altii nu au pacatul lenii sau al trufiei sau alte pacate tipic omenesti ? Ce, altii nu se prefac mai religiosi sau mai catolici decat Papa atunci cand le convine ? Chestiiel astea sunt caracteristic umane, si nu au absolut nimic de a face cu o anumita cultura sau cu alta.

      Si ce, daca nu sunt neaparat crestin, sau chiar daca sunt crestin, trebuie acum sa im interzic a ma bucura de carne de miel daca am pofta sau daca mi se ofera, (nu ca am avut eu personal ocazia de a manca prea des carne de miel, dar zic asa teoretic) ? Sau sa stau sa plang soarta lui Iisus Christos chiar si in ziua in care ar trebui teoretic sa ma bucur tocmai de traditia celebrarii invierii lui si a continuitatii mesajului lui crestin totusi si asta educativ civilizator ? Ce, a zis vreodata Iisus Christos cuiva sa fie ascet sau sa se flageleze in continuu ? Chiar el insusi pare a fi fost cuprins de mari dubii pana in ultima clipa daca merita sa se lase sacrificat sau nu, pt ca desigur ca fiind un om intelept nu avea decat sa isi dea seama cat de usor poate fi mis-interpretat acest mesaj plus probabil, caorice om intelept plus mai ales interesat etic pedagogic, probabil avea si el dubii despre sine insusi in ipostaza lui umana.

      Nu stiu daca am putut adresa in acest comentariu toti nervii pe care mi i-au cauzat atat articolul principal cat si comentariile de sub el cat si nervii mei personali. Sunt ff nemultumit atat de mine insumi cat si de altii in seara asta.

      Ștergere
    2. Nu stiu cine se preface mai mukt decat romanii. Cunosc si alte natii, macar ei nu-si fac veacul in curtea bisericilor.
      Cat despre sacrificii, depinde scopul, nu? Ritualul nu e in minte sau in suflet, ci in stomac.
      Ma bucur ca te-am enervat putin, asta inseamna ca putin te simti vinovat. :))

      Ștergere
    3. ei raul sa incercam sa ramanem echilibrati.Sa nu credem iar si iar ca romanii sunt fruntasi la toate sectiunile asa nu .Poate sunt putin mai exibitionisti dar nu sunt chiar cei mai prefacuti oameni.

      Ștergere
    4. Ei, nu chiar cei mai prefacuti de pe planeta, dar in acest caz, din ceea ce cunosc eu, adica dintre popoarele pe care le stiu, in mare, romanii se bat cel mai mult de poarta bisericii.

      Ștergere
    5. Hai mai...ca nu se ridica la piciorul italienilor si spaniolilor :P. Sa vezi acolo parada cu credinta. Din aia cu chiraieli, cortegii, autoflagelari... etc. Ca sa nu mai zic de america de sud care-si infig si pironi in maini si cara cruci in spate.. Ce vrei mai hiperdemonstrativ de atat? Eu nu-mi inchipui romanul sa se vatameze pentru credinta lui. Deloc..

      Ștergere
    6. Cum nu, cand il doare capul de la alcool 2-3 zile? Sau cand ajunge la spital cu intoxicatie alimentara?

      Ștergere
  6. E drept ca pe undeva e un sambure de adevar, cred ca de fapt nu pentru miel sau pentru vin ne zbatem noi, ci pentru a trai bucuria de a fi impreuna!
    Si mie imi e mila de mieluti si nu mananc!:)
    Sarbatori fericite! Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unii, da. Insa cei multi nu se gandesc ca in timp ce ei nu stiu ce sa aleaga de pe masa, altii se sting de foame.
      Adevarat a inviat!

      Ștergere
  7. ma, FRATILOR, PUTEM DEZBATE SUBIECTUL PANA MAINE SI TOT DEGEABA. Noi, astia, mai rasariti la cap, trebuie sa acceptam ca suntem un NEAM DE DEBUSOLATI MINTAL, si nu putem noi tinerii schimba chestii care s-au sedimentat in taratele din capul oamenilor, timp de atatea sute de ani !!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba da, noi putem. Dra degeaba putem noi, daca nu pot cei cu autoritate.

      Ștergere
  8. In plus la ce ai spus tu, dupa post toti se apuca de baut ca de Sfarsitul Lumii. Odata cu bautura vin si vorbaria aiurea, scandalurile, violenta.
    Cuvanta

    RăspundețiȘtergere
  9. Din fericire, se pare ca organismul meu, probabil provocat de pataniile semenilor nostri care zac de imbuibare pe la urgenta, si-a dezvoltat propriul sistem de autoaparare.

    Fie care e Craciun, Revelion, Paste sau orice alta sarbatoare de "indestulare", stomacul meu imi genereaza o puternica senzatie de "satul" si drept urmare nu pot sa mananc, nu pot sa beau :)

    De craciun maxim 3 sarmale, de pasti 1 ou, doua... si de bautura nu se pune problema... ca nu intra mai nimic :)

    Deci, am tot dreptul din lume sa-i judec p-astia care ajung la urgenta in coma alcoolica :)

    RăspundețiȘtergere