miercuri, 8 mai 2013

Pentru ce traim

           Am eu o problema cu traitul degeaba. Pentru ca ii cunosc pe prea multi care nu mai au altceva de facut decat sa-si dea palme, realizand ca, pe cand s-au gandit ei sa deschida ochii, s-a dus naibii viata.
           Poti traversa lumea in toate directiile. Dar daca nu ai atins acel punct la care sa-ti raportezi sentimentele, ramai un fals. Ma refer la lucruri care au puterea sa schimbe. Un copil. O dragoste reala. O tresaltare a inimii in fata unei minuni. O creatie. O intalnire cu Dumnezeu. Cateva clipe traite pe plaja lui DiCaprio.

27 de comentarii:

  1. Momente in care sa-ti spui ca viata merita traita exista, numai cei ce se asteapta la prea mult sunt vesnic nemultumiti.
    O zi frumoasa Raul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Unii nu traiesc, doar exista. Si unii afla ca rostul trairii lor a fost sa moara, poate pentru a da o sansa altora. Cand ma bantuie si pe mine sentimentul inutilitatii (ce naiba, n-am descoperit nici leacul cancerului, nici secretul nemuririi si nici al iesirii din criza!) ma resemnez ca poate am salvat de la moarte vreun copil care va ajunge Cineva, ca asa poate schimb mersul istoriei.:)Dar cred ca trebuie sa ma multumesc si cu banalul fapt ca am smuls un zambet cuiva incruntat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai pe mine poti sa ma bifezi pe lista celor pe care i-ai facut sa zambeasca de Paste cu acea felicitare pe care ai postat-o pe blogul tau ! Stiu ca pe mine nu e prea greu sa ma faca cineva sa zambesc, uneori de fapt imi vine sa zambesc si singur asa ca prostul fara sa ma indemne nimeni. dar daca totusi nu aveai pe cine sa pui pe lista in ziua respectiva, ti-am adus eu aminte ca pe mine m-ai facut sa zambesc si chiar sa ma simt ff bine mai mult de 10 minute, nu ca ma simteam ff incruntat inainte, insa totusi felicitarea postata de tine a fost asa ca un cadou surpriza extra total placut si minunat !

      Ștergere
    2. Cum ma faci tu sa ma simt bine!Daca ti-am inseninat ziua timp de 10 minute deja ma simt foarte importanta.:))

      Ștergere
    3. @Adelina: Rudolph e campion pe sate (pe bloguri) la inseninat zile!

      Ștergere
  3. Deşi îţi poţi raporta sentimentele la lucruri extrem de simple este o întreagă poveste care leagă oameni , locuri , trairi şi sentimente , importante sunt liantul , motivaţia şi rezultatele , nu toţi sunt mulţumiţi , nu toţi din cei mulţumiţi au temei solid . Omul este o fiinţă foarte complicată .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da da. De aceea ii avem pe cei ca tine, sa ne simplifici lucrurile. :))

      Ștergere
  4. Nu cred ca te poate implini nimic mai mult decat un copil. Acesta e scopul suprem in viata, restul sunt doar mici nimicuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, in majoritatea cazurilor asa e. Sunt insa si exceptii.

      Ștergere
  5. cum pentru ce traim?? Ca sa mincam!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. te rog sa-mi permiti sa te completez... "... si sa bem"... si-ar mai fi ceva dar nu se poate spune "pe post" :)

      Ștergere
    2. @Estnordest: nu se poate spune!

      Ștergere
  6. Am un prieten care de fiecare data cand se ameteste putin spune: "fratilor, Dumnezeu ne-a lasat pe pamantul asta ca sa fim veseli".

    Asadar, daca un copil te face fericit, fa un copil. Daca esti fericit cand mananci, mananca... numai zambeste... ca viata in tristete ar fi DEGEABA...

    Sunt de acord cu el...

    RăspundețiȘtergere
  7. Omul este vesnic nemultumit... Putini sunt cei care ajung sa fie fericiti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fericirea nu tine de cela materiale, ci de un suflet curat si-o minte limpede.

      Ștergere
  8. Mie mi-a placut atat de mult, incat l-am publicat si eu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mie mi-a placut atat de mult articolul, incat l-am publicat si eu.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu am auzit de la diversii parinti si nu numai ai mei, dar si de la altii total nerude cu mine, (ca sa ma scoot pe mine din ecuatie, ca stiu ca eu am fost si raman un copil dificil pt orice parinte), ca in momentul cand ai un copil poti sa-ti iei adio pe minim 25 de ani de la vreo viata personala sau la urmarirea vreunor teluri de impliniri autentice de viata personala, numai ca nu stiu daca e adevarat...dar totusi am auzit cam multi zicand asta, asa ca eu eu as fi prudent daca ar fi vorba sa indemn oamenii sa aiba copii numai asa de dragul bifarii acelor chestii "autentice" de viata de pe o lista de impliniri personale dezirabile, pt ca odata ce se iveste acel copil cat se poate de autentic cu dorintele si aspiratiile lui personale care pot fi in multe cazuri total diferite dectat lista familiala prealabila de indepliniri in legatura cu care poate un cuplu se mai pune de acord cat de cat, (desi nu mereu desiigur), si lista copilului trebuie si aia urmarita si indeplinita atat de copil cat si de catre mai multi din jurul acelui copil (cel putin atat timp cat e copilul minor), deci astfel s-ar putea ca parintii sa nu mai aibe timp sa isi indeplineasca aspiratiile lor initiale plus sa se iste un fel de haos managerial pt viitorii 25 de ani de jonglat in legatura cu prioritatile cui au intaietate si cand, de iese o mare varza si uite si asa pot trece 25 de ani ff usor, si sa raman acei parinti asa usor nedumerii unde oare au trecut si ce s-a ales de visurile lor ! Zau, NU doresc sa speriu si sa descurajez pe nimeni, numai ca totusi eu as pune copilul sau copii pe o lista TOTAL separata de alte impliniri si trairi esentiale, pt ca totusi e vorba de un alt individ uman, si daca e complicat sa faci management de coordonare de teluri de trairi autentice de viitor in 2, daramite in 3 ! Copilul NU e acolo pt a oferi parintilor lui o senzatie de autentica implinire emotionala, e un alt om care trebuie ingrijit si educat si intretinut la un nivel de inalt profesionalism, nu e ceva asa ca o excursie intr-un safari, e chiar mai complicat decat a emigra in alta tara, dupa parerea mea si dupa cate am auzit !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare mult 25 de ani. Eu consider ca de la 18 ani trebuie sa se descurce. Deja la 25 e batran, obisnuit cu binele.

      Ștergere
    2. Mda, asa ar fi bine teoretic, insa practic as vrea si eu sa stiu daca prea multi tineri de 18 ani se pot descurca total independent in zilele noastre, adica asa sa se si intretina singuri, nu atat cat sa-si cumpere un suc sau un pachet de tigari, ci chiar de ex sa plateasca o chirie plus caldura, electricitatea, etc chiar parintilor lor daca stau in casa lor pt camera pe care o ocupa, sau in alta parte, plus costul mancarii plus al hainelor, chestii efectiv de baza pt a-si afirma cineva independenta, nu mai vorbim de alte cheltuieli inerente unei vieti independente. Asa desigur cu casa si masa si costurile intretinerii de baza asigurate, mai multi se pot descurca la nivel de un ban in plus pt a merge la un club din cand in cand sau ca sa-si cumpere o pereche de pantofi mai la moda sau, daca sunt in mod deosebit de constiinciosi, ca sa puna cativa litri de benzina in masina parintilor pe care o vor folosi ca sa-si impresioneze prietenii ! Sau chiar daca isi iau un serviciu, as dori sa stiu si eu cati vor cheltui o parte din salariu pt a plati chirie parintilor lor plus o suma pt mancare, si cati parinti contemporani vor pretinde acestor copii de 18 ani sa contribuie la costurile casei, si nu numai la costuri, dar si la activitatile de baza de facut curat, spalat haine, etc, efectiv indiferent de daca sunt fete sau baieti, sau din ce cultura provin. Plus desigur de unde atatea joburi sau subventii pt studii, stat la camin sau in chirie daca e cineva student, etc ? Asa, desigur, daca statul (contribuabilii) sunt de acord sa subventioneze tineretul pana se pun ei pe picioare, chiar si pana la 35 de ani, nu numai 25, in caz ca poate vor sa faca si vreun masterat sau chiar doctorat, da, ar mai merge poate. Dar, zi tu, daca tu, ca om contribuabil, esti de acord sa subventionezi acesti tineri ai patriei unde platesti impozite, si pana la ce varsta doresti sa-i subventionezi, astfel incat sa ii ajuti sa devin atat inalt educati, cat si independenti, si sa ramana in plus si placut impresionati de apelurile tale pt ca ei sa fie mai constiinciosi, cu spirit civic, etc, si ca sa degrevezi totodata si pe parintii lor de obligatia si stressul intretinerii acestor tineri astfel incat sa isi poata si ei urmari implinirea listei idealurilor lor din tinerete de a vizita plaja lui Leonardo di Caprio, pt ca nu au apucat sa o faca atunci cand erau tineri din cauza ca s-au apucat mai intai sa bifeze creatia copilului ca un prim element al implinirii lor personale ?

      Deci, in plus fata de acele indemnuri mobilizatoare catre a-si indeplini fiecare potentialul in viata, zi si tu niste cifre concrete, cat la suta din contributia ta personala bugetara sa merga catre programe de subventionat si intretinut tinerii care au implinit 18 ani si pana la ce varsta, astfel incat sa contribui mai concret la imbunatatirea conditiei sociale a tuturor, tineri si parinti, sa isiindeplineasca toti visurile si sa viziteze plaja lui Di Caprio, si/sau Capela Sistina sau alta biserica-monument turistic si istoric la alegerea lor, plus/minus sa se apuce sa faca si ei copii la randul lor, etc, asta totul desigur si pt propasirea intregii natiuni si a patriei respective !

      Ștergere
  11. Pai cred ca soarta decide daca vom face parte din trupa luptatorilor sau din sleahta ratatilor. Chiar si puterea auto-sugestiei este o putere ce poate face diferenta intre un invingator si un invins.
    Cuvanta

    RăspundețiȘtergere
  12. De ce traim? E o intrebare filozofica. Nu toata lumea isi pune intrebari existentiale. Unii traiesc, dn intamplare, altii ca sa se chinuie, altii pentru perpetuarea speciei. Mai sunt cei care traiesc ca sa agoniseasca iar unii traiesc degeaba. Traiesc unii, ca sa invete altii, ca sa observe. Unii sunt in drum spre Marea trecere, altii traiesc consumandu-se in drama fecarei zile. Eu traiesc, pur si simplu, fiecare zi, una dupa alta, facand lucrurile care imi trec atunci prin minte, plecand la drum in momentul in care imi vine o idee, actionand la fel. Bucuria vietii este in oamenii in care ii intalnesc si in ceea ce pot invata de la ei, in emotiile pe care le-am trait, pozitive ori negative. Nu stiu cum toate acestea imi ajuta aici, pe pamant, dar tot ce am trait, m-au construit pe mine. Si oricat de greu mi-ar fi fost, nu as schimba viata mea cu a altuia, pentru ca viata e un exercitiu fara repetitie!

    RăspundețiȘtergere
  13. "O dragoste reala. O tresaltare a inimii in fata unei minuni." :)

    RăspundețiȘtergere