In vremurile de demult, un tanar erudit si ingamfat in baza priceperii sale il roaga pe un barcagiu batran sa-l plimbe cu barca pe mare. In timp ce pluteau pe apa, tanarul intreaba: "Cunosti principiul dupa care pluteste barca, nu? Sau legea lui Arhimede?" "Nu", raspunde simplu batranul. "Dar astronomie cunosti, sau altceva din fizica, sau matematica?" "Nu cunosc", raspunse iar batranul, tragand calculat de vasle. Tanarul intreaba din nou: "Nici geografie nu cunosti, nimic? Pai daca nu stii aceste elemente de baza, atunci ai trait degeaba. Sau ai pierdut jumatate din viata."
In timp ce vorbeau ei, o furtuna puternica s-a ridicat si marea a inceput sa se agite, valurile izbind violent barca. Atunci batranul l-a intrebat pe tanar: "Dar tu stii sa inoti?" "Nu stiu", raspunse tanarul speriat. Batranul il privi cu mila si-i spuse: "Atunci cred ca tu ai invatat degeaba. Sau ai pierdut o viata intreaga".
Din pacate ma recunosc in pilda asta : sunt plina de cunostinte, cateodata sunt si aroganta in baza lor, dar practic nu stiu sa fac mai nimic, iar simturile tehnice de zi cu zi imi sunt straine.
RăspundețiȘtergerecine nu e asa?
RăspundețiȘtergereEheee, am doi amici care nu sunt asa.
RăspundețiȘtergereSunt oameni practici, oameni care n-au pierdut jumatatea de viata pana la care au ajuns.
Inutil sa spun ca ii admir pana la indragostire. :)
Mi-ar placea sa fiu precum batranul din pilda : linistit si increzator in potentialul meu, in ciuda celor din jur ce se straduie sa iti demonstreze ca nu stii si nu valorezi nimic.