Cate actiuni ai facut azi? Multe, probabil. Din toate actiunile tale de azi, cate sunt fapte bune, facute din buna inima, fara interes, fara asteptari?
Fiecare poate spune cu mâna pe inima că el da , a făcut , dar asta rămâne de văzut pentru că ne raportăm la regulile societăţii care ne judecă pe fiecare în parte şi doar altcineva mai bun sau nu poate spune dacă e bine sau nu ceea ce am realizat . Nu ştim să fim stăpâni pe acţiunile noastre . Încă nu am învăţat asta , poate când vom ajunge la alt nivel al spiritului sau cunoaşterii.
Daca inima imi spune sa fac o actiune buna, inseamna ca, daca o fac, satisfac interesul inimii mele. Si eu voi fi multumit, caci am facut o actiune buna! Deci, daca si eu sunt multumit, inseamna ca interesul meu de a fi satisfacut e indeplinit. :)
Eu am cheltuit vreo 20 minute ca sa aleg 4 poze de tablouri pe care sa le postez pe un forum pentru a servi drept suport moral persoanelor care s-ar putea simti afectate de tragedia din Norvegia.
Acestea sunt: "Peisaj de iarna" de Stefan Luchian, "Portretul unui om" de Thomas Gainsborough, "Mama si copilul" de Nicolae Tonitza, si "Catedrala Salisbury" de John Constable.
Eu ieri, abia dupa 6 zile de la tragedia din 22 iulie din Norvegia, am putut avea lacrimi in ochi si am putut comunica mai pe larg pe doua bloguri in lb. norvegiana (unul al unui scriitor si altul al unui fotograf). Eu le-am povestit povestea baladei romanesti Miorita, le-am dat link si la stadiile doliului descrise de psihiatrul american Elizabeth Kubler-Ross in 1969, si la cantecul ala frumos "Luna in cascade", care descrie visul unui brad de a deveni nor sau munte cu "plete carunte", cu izvoare si cu pasari in jur, cu stele "langa tampla"...poporul norvegian inca nu poate plange, este prea devreme pentru ei...sunt inca in primele faza de soc si cativa poate simt ceva manie (anger). Le-am spus ca eu am intalnit oameni care nu au putut plange decat dupa ANI de zile dupa o pierdere mare de tot, si ca doliul dupa un copil care moare nu dispare niciodata.
Ce sa-i faci, n-ai ce sa-i faci...
http://www.youtube.com/watch?v=JsnkbP34MT8
Mai opinez ca majoritatea norvegienilor se vor refugia in altruismul lor secundar...nu am motive sa ma indoiesc de evolutia asta previzibila a defenselor lor obisnuite.
Raul te salut !
RăspundețiȘtergereFiecare poate spune cu mâna pe inima că el da , a făcut , dar asta rămâne de văzut pentru că ne raportăm la regulile societăţii care ne judecă pe fiecare în parte şi doar altcineva mai bun sau nu poate spune dacă e bine sau nu ceea ce am realizat . Nu ştim să fim stăpâni pe acţiunile noastre . Încă nu am învăţat asta , poate când vom ajunge la alt nivel al spiritului sau cunoaşterii.
Daca inima imi spune sa fac o actiune buna, inseamna ca, daca o fac, satisfac interesul inimii mele. Si eu voi fi multumit, caci am facut o actiune buna! Deci, daca si eu sunt multumit, inseamna ca interesul meu de a fi satisfacut e indeplinit. :)
RăspundețiȘtergereEu am cheltuit vreo 20 minute ca sa aleg 4 poze de tablouri pe care sa le postez pe un forum pentru a servi drept suport moral persoanelor care s-ar putea simti afectate de tragedia din Norvegia.
RăspundețiȘtergereAcestea sunt: "Peisaj de iarna" de Stefan Luchian, "Portretul unui om" de Thomas Gainsborough, "Mama si copilul" de Nicolae Tonitza, si "Catedrala Salisbury" de John Constable.
@Sorin: nu vrem sa fim stapani pe actiunile noastre, pt ca nu vrem sa fim responsabili
RăspundețiȘtergere@Mircea V: sa se inmulteasca atunci interesele tale!
RăspundețiȘtergere@Rudolph aspirant: te-am felicitat deja pe blogul tau
RăspundețiȘtergereEu ieri, abia dupa 6 zile de la tragedia din 22 iulie din Norvegia, am putut avea lacrimi in ochi si am putut comunica mai pe larg pe doua bloguri in lb. norvegiana (unul al unui scriitor si altul al unui fotograf). Eu le-am povestit povestea baladei romanesti Miorita, le-am dat link si la stadiile doliului descrise de psihiatrul american Elizabeth Kubler-Ross in 1969, si la cantecul ala frumos "Luna in cascade", care descrie visul unui brad de a deveni nor sau munte cu "plete carunte", cu izvoare si cu pasari in jur, cu stele "langa tampla"...poporul norvegian inca nu poate plange, este prea devreme pentru ei...sunt inca in primele faza de soc si cativa poate simt ceva manie (anger). Le-am spus ca eu am intalnit oameni care nu au putut plange decat dupa ANI de zile dupa o pierdere mare de tot, si ca doliul dupa un copil care moare nu dispare niciodata.
RăspundețiȘtergereCe sa-i faci, n-ai ce sa-i faci...
http://www.youtube.com/watch?v=JsnkbP34MT8
Mai opinez ca majoritatea norvegienilor se vor refugia in altruismul lor secundar...nu am motive sa ma indoiesc de evolutia asta previzibila a defenselor lor obisnuite.
http://en.wikipedia.org/wiki/K%C3%BCbler-Ross_model