miercuri, 19 iunie 2013

In cautarea timpului pierdut...

            Discutam ieri cu cineva cum era cand eram copii, acum, 25 dea ani. Toata vara la bunici, in podul surii, in pielea goala, intre viespi, furisei, praf de nu te vedeai, furci. Acolo mancam, acolo ne jucam, acolo fumam, acolo dormeam. Ne scaldam in toate ochiurile de apa, beam apa de oriunde, mancam toate buruienile. Nu faceam nici alergii, nici insolatii, nici infectii, nici nu raceam, nici nu ne durea nimic.
            Acum suntem cu farmacia dupa noi, suntem paranoici sa ne ferim de toate si totusi... este trist in lume.

21 de comentarii:

  1. eu nu sunt cu nici o farmacie dupa mine, insa desigur ca ma feresc cat pot de elementele prea salbatice ale naturii, de ex daca e vant excesiv nu stau mult pe afara ca sa nu fac riduri premature sau ma feresc de riscul de a ma intalni cu un urs polar nici macar de la distanta astfel incat sa nu albesc la par in mod prematur

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si nu cred ca temerile mele sunt excesiv de paranoice pt ca m-am uitat atent la fotografiile marilor alpinisti si exploratori polari si am vazut eu ce ten deshidratat si ridat aveau, si chiar pareau mai in varsta decat varsta lor cronologica, desi desigur la corp aratau destul de ok asa ca conditie fizica generala, (ca au dat publicitatii chiar pozele lui Nansen nud frontal si arata chiar destul de bine la varsta lui mijlocie), desi desigur destui de multi si decedau asa mai tineri de inanitie si de frig inainte sa apuce sa isi piarda conditia fizica

      Ștergere
  2. Exact. Mancam fructe nespalata si alea furate de prin gradina altora. Ne scaldam in rauri si balti, mergem la pescuit si gateam pestii la foc direct dupa ce ii prindeam. Eu cred ca astfel de lucruri au trecut si nu vor mai fi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mergeam pe deal, adunam ciuperci, făceam focul și le frigeam. Așa, cu urme de cenușă pe ele, le mâncam cu o poftă incredibilă! Pe post de salată frigeam câte un iuțar! Nu cred să mai găsim termen de comparație cu zilele de azi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Revin sa relatez ca azi am mancat si eu o para nespalata, doar stearsa cu un servetel, ca mi s-a facut pofta ca am vazut o femeie gravida mancand asa dintr-o para, (desi sper sincer ca ea o spalase), si mi-am cumparat si eu una de la buticul de la metrou, si nu am avut unde s-o spal si doar am sters-o si am mancat-o.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu n-am nostalgii din astea. Am de altele. Cred ca toti avem cu locul pe unde am copilarit, indiferent pe unde era ala. La mine e la oras :). De generatii nu mai avem "rude la tara" asa ca am crescut in oras. Si mi-a placut grozav. Pe de alta parte e normal sa fii mai paranoic traind asa. Una e sa te intepi intr-o furca sau sa faci o toxinfectie alimentara si alta e sa cazi de pe bloc sau sa te calce vreunul cu 100km/h pe trecerea de pietoni :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, fiecare regiune cu binecuvantarile ei.

      Ștergere
  6. Primii ani ai copilariei i-am petrecut la bunica dinspre mama,intr-un sat, departe de oras, intre dealuri, aproape de Ileanda, in judetul Salaj. Plecam cu sora mea dimineata de acasa si veneam pe inserate, daca nu cumva reusea bunica sa ne gaseasca. Faceam baie in vale, ne urcam in dud ori in cires si stateam acolo ca pasarile, cu orele. Umblam desculte pe drum, prin iarba din curte, prin vale. Mergeam in padurea ce incepea la cateva sute de metri de noi sa cautam fragi si trifoi iepuresc, si poate niscaiva ciuperci. La pranz, poposeam la strabunica, in cauta ei veche, fara curent electric, si mancam paine facuta in casa, brazna, slania, ceapa verde, iaurt. Bunica avea o rabdare uluitoare cu noi, nepoatele. Spre seara, cand veneau bivolii din ciurda, ne dadea lapte proaspat, nefiert si inainte sa se lase intunericul ne trimitea acasa, murdare, prafuite, cu harti desenate pe picioare si pe fata sin cauza prafului si a transpiratiei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, Raul, ai dreptate. Dar nici nu aveam constiinta mortii atat de clara, nu crezi?
    Cuvânta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, moartea era ceva ce nu avea loc in lumea noastra. Eu cred ca acum moartea si-a gasit perechea si s-a inmultit.

      Ștergere
  8. Sunt de acord cu doamna dinainte. Oamenii sunt speriati!
    Seara placuta Raul!

    RăspundețiȘtergere
  9. da..ce frumos era! vacantele din copilàrie le fàceam la bunica intr-un sat fain din Prahova. mà punea ea la treabà, da' seara ieseam la joacà cu tot coltul de copii, ne inventam jocurile, intàmplàrile.. sàtenii aveau multe, multe gàste, le trimiteau dimineata la islaz, seara se intorceau singure acasà. Màncam sub o boltà de vità vara.. ea m-a invàtat sà fac màmàligà, fasole, sà iau lucrurile in serios, poate prea serios pentru vàrsta mea de atunci. mà gàndesc cà dacà nu as fi avut viata la tarà as fi devenit o adultà plictisitoare..Azi vàd asa lucrurile, insà atunci era la modà plecatul la oras, nu prea pretuiam viata la tarà. Azi, locul acela e pàràsit, de izbeliste, dar asta nu intrà in argument azi..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, da. sunt multe de fàcut...

      Ștergere
  10. da la farmacie, cine are banii.
    Frica de spitale e mare in romania, dar si sunt si medici ce adora pacienti dependenti de ei si de farmaceutice( comisionul .... ). De cand am plecat din Ro, cutia mea de medicamente s-a micsorat, si umplut cu mici amintiri.

    P.S. de 10 ani am redus cantitatea de sapun la spalatul pe miini, si ma spal in mod normal numai cu apa.

    RăspundețiȘtergere