vineri, 15 februarie 2013

Imnul Romaniei e un paradox?

             Am retinut doua atitudini bune la nivel de societate, in acest inceput de an.
             Am ripostat impotriva generalizarii facute de englezi. Ne-am aparat, simtindu-ne atacati, in mare parte pe nedrept. Spun in mare parte pentru ca dintr-un anumit punct de vedere au si ei dreptate. Le ajung ai lor, iar obraznicia unora a intrecut limitele suportabilitatii. Dar ne-am simtit jigniti si am ripostat. De mult n-am mai avut curajul asta.
             Am insistat sa demonstram ca nu suntem furnizorii carnii de cal cu probleme. La fel, n-am dat inapoi, desi acuzatiile au fost multe.
             Exista multe alte situatii in care suntem judecati gresit. Daca acest inceput de curaj ar persevera, s-ar putea sa schimbam ceva la imaginea asta stearsa a tarii. Fara sa ascundem gunoiul sub pres, bineinteles.

            

13 comentarii:

  1. Mai e mult pana departe ... :) Dar in toate este un inceput :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu zic ca romanilor nu le strica sa fie mai siguri pe ei. Oricine respecta mai tare o atitudine demna decat una umila.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Plus ca vom intelege ca mai avem ceva de aparat. Asta e esential in actiunea de civilizare.

      Ștergere
    2. Evident ca mai e ceva de aparat. Romanii sunt foarte misto. Problema apare cand se ajunge la situatii aberante in care ii stimeaza si apreciaza cineva ca mine mai mult decat se stimeaza ei insisi. E clar un complex pe acolo.
      Eu in continuare gasesc ca nu e normal sa duc eu tzuica romaneasca la slujba si sa le arat eu oua incondeiate, iar sincron, romancele sa povesteasca ca oi fi fost eu in extaz etilic fiind in vacanta in tzara nevesti-mii fiindca de fapt e stiut ca Romania e plina de ticalosi :). Eu am ramas traznit.

      Ștergere
    3. Da, pentru ca un motiv bun e o scuza buna. Iar cand ai scuze bune, esti indreptatit sa NU faci. Daca am avea mai mult respect fata de noi insine, am fi mai puternici. Insa respectul asta trebuie alimentat, mentinut, promovat. Aici e de munca si ne place mai mult sa ne plangem decat sa strangem o vreme din dinti si sa tragem mai tarziu beneficiile.
      TE inteleg, la fel ma simt eu cand ma intreaba francezii cum de nu reusim sa avansam cand avem o tara atat de bogata si cand suntem atat de inventivi si avem un caracter atat de complex.

      Ștergere
  3. In cazul ăsta imnul este mai mult un îndemn , poate suntem cam laşi să îl urmăm ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai s-o luam incet. Jumate din romani nu stiu imnul. Desi titlul spune multe.

      Ștergere
    2. Asa e , iar cei ce îl ştiu sunt prea ocupaţi probabil , bine e că am început să avem atitudine , timid ce-i drept dar e un început .

      Ștergere
    3. Ma tem totusi sa nu ne speriem iar de ceva si sa mai stam cu coada intre picioare vreo 10 ani.

      Ștergere
  4. E o adiere de schimbare de mentalitate. Si e foarte bine ca se intampla asta. As vrea sa fie tot mai multe cazurile, in care luam atitudine, in a ne apara interesele nationale. Povestea cu carnea de cal tine de imagine iar la capitolul acesta, as spune ca nu suferim mai deloc. Suntem chiar infatuati. Ne lipseste insa, reactia in problemele de substanta. Aceasta este problema.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Reactiile noastre se rezuma la a ne plezni cu palma peste frunte si la a injura printre dinti. E nevoie de reactii ferme, rapide, fara drept de apel.

      Ștergere
  5. Cred ca efectul negativ cel mai periculos este ca noi, romanii, ajungem sa credem acuzatiile aduse de altii.
    Deasemeni cred ca ar trebui sa ni se falfaie de acuzatiile celorlalti. Ma refer la psihicul nostru complexat, nu la faptul de a nu riposta. Dimpotriva, cred ca nu avem obiceiul de a riposta tocmai pentru ca avem o parere prea proasta despre noi insine, iar aceasta parere proasta ne face sa ne simtim mereu cu musca pe caciula.

    RăspundețiȘtergere