Poveste cu soareci despre casatorie

           Richard Wurmbrand spune o poveste interesanta: dupa 28 de ani de casatorie perfecta doi soti model se despart din cauza unui soarece.

           Intr-o seara cei doi stateau la masa cand au vazut un soarece pe podele.

           -Ti-am spus sa infunzi gaura aceea din stanga, zice ea.

           -Nu pe-acolo iese, ci prin gaura din dreapta, raspunde el.

           -Dar l-am vazut cu ochii mei!

           -Nu ai vazut bine, insista barbatul. Prin dreapta iese.

           -Ma faci oarba? Tu nu vezi bine!

           -Eu vad bine, tu nu vezi!

           -Ma jignesti?

           …

           Dreapta, stanga, dreapta stanga, pana au divortat. Dupa 28 de ani. 8 ani s-au chinuit prietenii si Biserica sa-i impace. Dupa 8 ani s-au impacat si sarbatorind evenimentul si-am amintit cat de prosti au fost ca s-au certat din cauza unui lucru atat de marunt

          -Nu pot crede ca ne-am despartit din cauza unui soarece, zice sotia.

          -Din cauza unui soarece care a iesit prin dreapta, raspunde el.

   

Zarul

        Ieri dimineata am iesit cu intarziere si in graba am rupt cheia in zarul de la usa. Mi-am luat zi libera ca sa rezolv problema si m-am dus direct peste drum, la vecinul caruia I se duce vestea ca se pricepe la toate.

       -Stiti... am o problema cu usa.

       -Se rezolva, zise meseriasul impingandu-ma spre atelier.

       -Pai nici nu v-am spus ce are...

       -Se rezolva si asta...

       Era deja la mine in curte si infigea o surubelnita in gaura cheii.

       -Trebuie alt zar, zice. Asta-i mort.

       -Bine, ma duc sa cumpar.

       -Nu, nu, am eu. Nu te misca.

        S-a intors rapid cu un zar. Dupa cateva incercari cu surubelnita a plecat si s-a intors cu o trusa de scule. In 5 minute a montat zarul cel nou dar si-a dat seama ca nu are chei, asa ca a plecat iar si s-a intors cu un manunchi de chei. A durat o vreme pana a gasit-o pe cea potrivita. Insa limba zarului cel nou nu se potrivea in tocul usii. A plecat iar nervos si s-a intors cu o cutie plina de zaruri. A masurat si a schimbat zarul cu un altul, reluand cautarea unei chei potrivite. Nici acest zar nu se potrivea in tocul usii. A inceput sa injure.

        -Ma duc sa cumpar un zar, cu tot ce trebuie, ii spun.

        Nu ma lua deloc in seama, ca si cum nu eram acolo, cauta frenetic printre scule. A plecat iar si s-a intors cu un flex si o masina de gaurit si a inceput sa taie in tocul usii. Praful si scanteile intrau fara rusine in casa. Omul era in transa. Intr-un tarziu a terminat, dar gaura facuta era atat de mare incat usa nu mai statea inchisa nici macar cu cheia. Eu tremuram, meseriasul se scarpina in cap cu surubelnita. A impins sculele cu piciorul intr-un colt si a plecat. Nu s-a mai intors in ziua aceea.

        M-am trezit dimineata devreme in zgomot de santier. Vecinul se chinuia sa intre pe poarta cu o usa in spate.

       -Schimbam usa.

       Atat a spus si s-a apucat de lucru, fara sa-mi dea drept la replica. Cum nu mai puteam suporta, am plecat, M-am intors cam dupa doua ore. In locul usii era un gol mare. De fapt tot peretele nu mai era, doar o gramada mare de moloz. De undeva din casa meseriasul imi striga:

      -Era prea mare usa!

Iata de ce spun ca e bine sa avem grija la detalii si sa nu ne grabim.

   

Diferente in administrarea banilor

            Sistemul de impozitare exista si in Franta la fel ca si in Romania. Mie imi pleaca din salariu aproape 300 de euro in fiecare luna inspre statul francez. Sa nu mai vorbim de firme, imobile, etc. Deci bani la stat se strang.

            Se fura si in Franta. Dar nu se simte, pentru ca sacul se umple mereu. Statul a conceput un ciclu simplu: noi va dam de munca, investind o parte din bugetul de stat, ca sa aveti de unde cotiza. Voi munciti, luati o parte, din partea ce-o luam noi o parte o investim, ca sa se mai invarta roata, iar o parte o bagam in buzunar. In tot acest sistem secretul e acolo unde statul francez investeste, pro cetatean, chipurile.

            In Romania e si mai simplu: statul nu da nimic, cere maximul posibil, iar banii stransi sunt furati fara logica. Lacomia e mai puternica decat inteligenta. Nu se gandeste nimeni ca o investitie ar putea fi o sursa inepuizabila de bani.

   

La ce folosesti libertatea

        Esti liber?

        Am vazut “12 ani de sclavie”. E un film bun dar nu exceleaza, sa nu uitam ca Brad Pitt e actor, la urma urmei. “Django Unchained” e cu mult peste la multe capitole. In fine, nu asta e discutia.

        Dupa film mi-a ramas in minte o idee. Cea de libertate. Fericirea de a fi liber are exact aceeasi putere ca si suferinta de a nu fi liber. Nu loviturile de bici, nu ranile, nu munca grea, nu diferentele de culoare sunt cele care dor. Ci faptul ca tu STII ca esti un om liber si cineva iti rapeste acest drept. E greu de acceptat, puneti-va cateva secunde in situatie si vedeti ca e o stare rea si grea.

         Esti liber? In contextul timpului de acum, esti liber? Daca vrei ca maine sa pleci, poti? De la locul de munca, din bloc, din sat, din oras? Esti liber fata de ceilalti, fata de stat, fata de banca, fata de bani, de relatii? Esti liber sa schimbi ceea ce nu-ti place?

         Nu raspunde nimanui, ci tie insuti. Vezi daca esti liber cu adevarat intr-o tara libera, intr-o lume libera. Lasa teoriile despre conspiratii si redu situatia la persoana ta. Daca ai raspuns da, vezi la ce folosesti libertatea ta. Vezi ca nu cumva sa o folosesti la a te inlantui voluntar. Pentru ca nu cred ca exista sansa mai mare pe lumea asta decat sa te nasti si sa te mentii liber.