Imi pare rau ca nu am scris destul despre copiii desculti si flamanzi, despre lumanarea la care invata, despre cum merg pe jos kilometri spre scoala, despre batrani bolnavi, despre mame disperate, despre orfani, despre copii condamnati la suferinta, despre toti cei care ar vrea sa traiasca dar nu pot. Faceti-o voi! Au nevoie de noi. Va indemn la altruism si la dragoste. Veti vedea ca nu ramaneti nerasplatiti.
Eu una, prefer sa nu scriu, prefer sa fac ceva....si sper sa-mi reuseasca si sa nu obosesc sa ma las pe mine pe ultimul plan zi de zi....Numai bine RAUL!
RăspundețiȘtergereEra mult mai bine dacă ai fi scris despre asta mai mult și nu despre politicienii care ne conduc. Prea multă importanță le dăm rahaților care ne conduc și prea puțină lor.
RăspundețiȘtergere